Salut și bine ai venit pe blogul meu!
Vei afla, în acest articol, despre ce este agresiunea sexuală, cine sunt, de obicei, agresorii, cum poți recunoaște simptomele traumei sexuale și cum trebuie să îți educi copilul pentru a evita să fie victima unui abuz sexual.
Poți afla mai multe informații citind cartea „Cum îi ajutăm pe copii să facă față traumelor”, scrisă de Dr. Peter A. Levine și Maggie Kline.
Agresiunea sexuală
Agresiunea sexuală este atunci când un copil este nevoit să se supună, fără a se putea apăra, voinței unei alte persoane, fie că este sau nu „forțat”. Acea persoană, agresorul, profită de poziția sa de încredere, de vârstă sau de statut pentru a aduce un copil într-o situație de neputință, pe teme legate de sex.
Agresorii sexuali
Traumele sexuale au efecte dramatice deoarece molestarea este săvârșită de o persoană pe care copilul o cunoaște, are încredere sau chiar o iubește. De obicei agresorii sunt din familie, vecini, copii mai mari, bone, iubitul unuia dintre părinți, alți membrii ai familiei vitrege, un lider religios, un profesor, antrenorul de sport etc.
Copiilor li se cere să țină secret ce s-a întâmplat. Dacă agresorul este o figură autoritară, copiii se învinovățesc pe ei înșiși. Își ascund durerea pentru că se tem de pedeapsă, de răzbunare sau de faptul că nu vor fi crezuți. Iar dacă agresorul este din familie, se tem să-l trădeze deoarece își fac griji cu privire la ce i s-ar putea întâmpla acestuia.
Cât de frecventă este agresiunea sexuală
Rapoarte înregistrate încă din 1950 arată că unul din patru indivizi a fost molestat sexual până la vârsta de 13 ani.
10% dintre victimele agresiunilor sexuale sunt copii mai mici de 5 ani (Children’s Hospital National Medical Center, Washington, DC, 2006).
Între 85 și 90% dintre agresiuni sunt săvârșite de persoane drăguțe pe care copiii le cunosc deja.
Din aceste statistici ne dăm seama că, practic, este foarte greu să ne protejăm copiii de prădătorii/agresorii sexuali.
Cum îi schimbă pe copii agresiunea sexuală
Spuneam mai sus că, după ce se confruntă cu o agresiune sexuală, cei mai mulți copii ascund nefericitul eveniment și de aceea trauma este greu de tratat. Ea rămâne necunoscută mulți ani, poate toată viața.
Semnele unei agresiuni sexuale
Copiii care suferă de această traumă au stima de sine scăzută, dificultăți de a socializa, manifestă stângăcie, rigiditate, câștigă sau pierd în greutate, sunt timizi, au tendința de a trăi într-o lume imaginară și au probleme de atenție. Copiii violați supraviețuiesc în lumea lor imaginară.
Dacă ești un părinte atent, câteva semne ar putea să te pună pe gânduri și să te facă suspicios în legătură cu copilul tău:
- comportament sexualizat nepotrivit vârstei: masturbare în public, utilizarea unor gesturi senzuale sau seducătoare cu un adult, atingerea organelor sexuale ale unui adult, sărutul franțuzesc cu un adult etc.
- refuzul brusc sau teama de a fi lăsat singur cu o anumită persoană sau într-un anumit loc unde altădată se simțea bine.
- atitudine retrasă față de alți copii sau dificultăți în a-și face prieteni.
- durere, arsuri, vânătăi sau mâncărimi în zona genitală sau anală.
- scurgeri neobișnuite care pot fi semnul unor boli cu transmitere sexuală.
- dezvăluiri neobișnuite ale copilului: „nu vreu să fiu băiat de altar”, „ce înseamnă când un bărbat își pune penisul în gura cuiva?”
- udatul patului, suptul degetului, dificultăți de a dormi sau de a mânca.
- modificări de personalitate: iritabilitate, timiditate excesivă, posturi care arată sentimente de rușine, vină sau taină.
Dacă observi unul sau mai multe din aceste simptome la copil, trebuie să vorbești cu el și să afli ce s-a întâmplat. Copiii molestați povestesc doar unei persoane care îi face să se simtă în siguranță.
Cum să vorbești cu copilul
Pentru a-l determina să vorbească, mai întâi explică-i copilului următoarele:
- că are drepturi asupra propriului corp. La fel, el alege ce persoane îl pot vedea sau atinge.
- că va fi crezut dacă spune că a fost abordat. În nici un caz nu va fi pedepsit , blamat sau alungat.
- că sentimentele lui vor fi înțelese și va fi apărat de alte evenimente neplăcute viitoare.
- nu este în niciun caz vina lui.
În cazul în care copilul îți confirmă că a fost victima unei agresiuni sexuale, are neapărată nevoie de ajutor specializat!
Cum putem diminua riscul agresiunii sexuale
Ai văzut că statisticile referitoare la agresiunile sexuale sunt dramatice. Ai văzut că agresorii sunt, de obicei, persoane din anturajul copilului. Este adevărat că victimele sunt ușor de ademenit de către agresor, mai ales atunci când îl cunosc pe acesta.
Asta nu înseamnă că vom sta pasivi și vom spera ca propriul nostru copil să nu aibă parte de o asemenea suferință. Învață-l pe copil, de mic, să respecte câteva reguli:
1. Crearea de granițe sănătoase
Nimeni nu are voie să mă atingă, să pună mâna pe mine sau să se uite la mine într-un mod care mă face să mă simt inconfortabil.
2. Să aibă încredere în propriile senzații
Să aibă încredere în propriile senzații atunci când ele îl anunță, sub forma fricii sau a unor bătăi de inimă accelerate, că ceva nu este în regulă. Să plece de acolo și să ceară ajutor.
Învață-l să recunoască și să distingă între „atingerea bună”, „atingerea rea” și „atingerea derutantă”.
Întreabă-l pe copil cum este o „atingere bună”. Probabil va spune: o îmbrățișare, mângâierea unui animal, o păturică moale înfășurată în jurul lui, cuibăritul la pieptul cuiva etc.
„Atingerea rea” poate fi: bătaia, trasul de păr, împinsul sau atingerea organelor genitale.
„Atingerea derutantă” este cea care îl tulbură, îl sperie dar o tolerează pentru că vine de la o persoană pe care o respectă sau o iubește. Sau poate să o accepte pentru că astfel se bucură de o atenție specială.
Așadar, copilul trebuie să exerseze și în final să știe:
– să aibă încredere în propriile senzații interioare;
-să ceară ajutor de la tine sau de la o altă persoană în care are încredere atunci când simte disconfort, confuzie, sau că ceva nu este în regulă;
-să fie sigur că îl vei crede și îl vei proteja, indiferent cine este persoana, chiar dacă l-a amenințat cu urmări grave dacă nu va ține secretul.
Dacă apar amenințări să păstreze secretul, copiii trebuie să știe că persoana respectivă a făcut ceva rău.
3. Să nu se lase ademenit
Să nu se lase ademenit atunci când o cerere:
– îl face să se simtă ciudat;
-pare că îl separă de ceilalți copii:
-încalcă regulile familiei;
-presupune păstrarea unui secret;
-pare a fi un favor special, nemeritat.
4. Să spună NU!
Oferă-i ocazii în care să exerseze cum să spună „NU”.
5. Să-ți spună ce s-a întâmplat
Ajută-l pe copil șă înțeleagă că trebuie să-ți spună ce se întâmplă pentru a-l putea ajuta și proteja.
Fă tot ce depinde de tine pentru a-l ajuta pe copil să recunoască și să evite situațiile posibil traumatizante.
Mai multe despre traumă am scris în articolul meu Trauma. 8 pași pentru a-l ajuta pe copil să facă față traumei.
Dacă vrei să afli mai multe despre mine, poți intra pe paginile Acasă sau Servicii.
Dacă acest articol îți este util, lasă, te rog, un comentariu, o apreciere, sau îmi poți scrie în privat folosind formularul următor.
Să ai parte de o zi numai cu zâmbete!
