9 sugestii pentru a-ți crește stima de sine

5/5 - (40 votes)

stima de sine

Stima de sine

Stima de sine crescută înseamnă să avem o imagine pozitivă despre noi înșine. Înseamnă să știm că suntem capabili să depășim obstacolele și să ne atingem obiectivele. Înseamnă să avem încredere în noi înșine.

Când apare stima de sine?

Cine ne distruge stima de sine?

De ce este imporatnt să avem o stimă de sine crescută?

Care este alegerea ta?

Acestea sunt întrebările la care vei afla răspunsuri în rândurile următoare. Iar la final, îți voi propune 9 sugestii pentru a-ți crește stima de sine.

Și pentru că știu că ești nerăbdător să le citești, gata cu introducerea, să trecem la conținut!

Când apare stima de sine?

La naștere, toți copiii sunt egali. Stima de sine este aceeași.

Când sunt mici, copiii nu-și pot satisface singuri nevoile. Mama, sau cine are grijă de ei, trebuie să le satisfacă cât mai bine aceste nevoi.

Dacă nevoile sunt satisfăcute, copilul va dezvolta un atașament securizant. Atașamentul securizant înseamnă, printre altele, formarea unei stime de sine crescută. Mai multe despre importanța atașamentului securizant poți citi în articolul meu Mama nu mi-a spus niciodată „te iubesc!”. Ce este neglijarea emoțională.

Atunci când nevoile copilului nu sunt satisfăcute, el va avea o stimă de sine scăzută.

În concluzie, stima de sine se formează în perioada copilăriei mici. Satisfacerea nevoilor fiziologice și emoționale va determina nivelul stimei de sine.

Cine ne distruge stima de sine?

Mesajele primite de la cei din jur, în perioada copilăriei timpurii, sunt cele care influențează stima de sine.

Nu știu ce cuvinte vă spuneau părinții voștri, dar eu cam de așa ceva îmi amintesc: nu ești bună de nimic, parcă ești moartă, ești o neîndemânatică, n-ai să ajungi nicăieri, să-ți dea Dumnezeu să ai parte de un copil ca tine (desigur, în sensul rău), etc.

De aici m-am ales cu o stimă de sine scăzută, cu multe ezitări, tendințe depresive și mi-am creat singură obstacole în viață. Vestea bună e că roata poate fi întoarsă în favoarea voastră. Și am să vă spun cele 9 acțiuni, prin care puteți întoarce roata, puțin mai târziu.

Perioada copilăriei mici este esențială pentru formarea viitorului adult. Încurajați-vă copilul! Doar urmăriți-l când se joacă și lăsați-l să ia singur decizii. Învățați-l să-și recunoască și să-și numească sentimentele. Nu-i negați aceste sentimente, ci acceptați-le și ajutați-l să și le gestioneze.

Toate acestea vor duce, mai târziu, la o stimă de sine crescută.

De ce este important să avem o stimă de sine crescută?

  1. Când te simți bine în pielea ta, îți poți face viața frumoasă, o viață așa cum ți-o dorești. Și relațiile cu cei din jur vor fi mai frumoase.
  2. Ai curajul să spui NU.  Spunem DA pentru că nu vrem să-i supărăm pe cei din jur, pentru că vrem să fim iubiți, pentru că ne-am obișnuit să nu refuzăm pe nimeni. Dar uneori, ajungem în situații care ne sunt defavorabile și dăunătoare.
  3. Vei accepta, cu seninătate, cine ești. Și știi ce? Nu poți fi pe placul tuturor. Ce cred alții despre tine, zău că nu contează.
  4. Îți vei îndeplini visele, îți vei realiza dorințele. Cei din jur ne dau mereu sfaturi. Mai ales părinții ne spun ce să facem. Dar a trăi visul altora nu te face fericit!
  5. Faci greșeli uneori, e normal, toți suntem supuși greșelilor. Important e să-ți dai seama de ce ai greșit și să nu mai repeți greșeala.
  6. Dacă ești elev și nu ai rezultate excelente la școală, nu te îngrijora. Nu se știe, mai târziu, în ce domeniu vei excela.

Bill Gates, care este unul dintre cei mai bogați oameni din lume, a renunțat la școală. Și-a construit o companie care a dat faliment. După mai multe eșecuri, păstrându-și totuși o speranță puternică a creat Microsoft.

Care este alegerea ta?

Ca în orice situație, ai două variante:

  1. rămâi cu o stimă scăzută și te vei confrunta cu frustrări și nemulțumiri;
  2. alegi să treci la acțiune și să faci o schimbare importantă în viața ta. Așa cum spuneam pe pagina Acasă, doar acțiunea ne poate schimba viața.

9 sugestii pentru a-ți crește stima de sine

Dacă ai ajuns până aici, înseamnă că ești hotărât să acționezi. Te felicit! Iată cele 9 sugestii, pe care le-am preluat, pentru mai multă claritate, din lucrarea „Manual de vorbire în public” scrisă de Valérie Guerlain:

  1. Ai grijă ce cuvinte folosești. Dacă spui „sunt un ratat”, vei ajunge să crezi acest lucru și te vei autosabota. Când spui „sunt un ratat”, corpul intră în panică și secretă cortizol, hormonul stresului. Cortizolul determină în corp, patologii: durere de stomac, diaree, etc. Ca atunci când trebuie să ieși la tablă, ca elev, sau mergi la un interviu. Aceste patologii, în timp, duc la deteriorarea organelor. Acesta este mecanismul prin care stresul duce la îmbolnăviri.
  2. Nu mai amâna! Când ai de făcut ceva, treci la acțiune. La sfârșit, te vei simți mândru de acea realizare. Eu am un caiet în care îmi planific acțiunile pentru fiecare săptămână. La sfârșitul fiecărei săptămâni este rubrica Realizări. În felul acesta, nu există amânări și îmi mențin o stimă de sine ridicată.
  3. Fă voluntariat. Te vei simți extraordinar să oferi fără să primești nimic în schimb.
  4. Învață să spui „EU”. Ai propria părere despre ce se întâmplă în lume. Mai mult, fă ceea ce vrei să faci și nu face ceea ce nu vrei să faci.
  5. Învață să spui „NU”. Așa cum spuneam mai sus, din diferite motive spunem „DA”, dar sfârșim în situații complet nocive pentru noi.
  6. Ocupă-te de tine, acordă-ți timp. Fă lucrurile care-ți fac plăcere și evită lucrurile care nu-ți plac. Scopul vieții este încetarea suferinței.
  7. Controlează-ți emoțiile: furia, teama, anxietatea, teama de a vorbi în public, etc. prin diferite tehnici de respirație sau yoga.
  8. Spune ce gândești. Dacă te adresezi cu calm și bunăvoință, poți spune tot ceea ce gândești. Nu trebuie să ai dreptate, doar îți spui părerea.
  9. Repetă-ți „Am încredere în mine. Dacă am reușit o dată, voi putea reuși iar și iar.” „Am încredere în mine. Am dovedit deja că pot reuși. Pot reuși din nou în orice moment.”

E momentul schimbării

Stima de sine

  • schimbă-ți obiceiurile. Nu poți obține rezultate diferite făcând mereu aceleași acțiuni;
  • acceptă să cunoști oameni noi, locuri noi, nu te mai teme de necunoscut. Astfel ai parte de discuții cu oameni noi, de situații noi. „Dacă ți-e teamă de necunoscut rutina e mortală”, spune Valérie Guerlain în cartea amintită mai sus, Manual de vorbire în public;
  • renunță la resentimente, ură, o rană veche, o despărțire, o suferință, o răzbunare și altele. „A renunța înseamnă să dai drumul, să ai ambele mâini libere” spune Valérie Guerlain. Când renunți, câștigi libertatea, te poți concentra asupra ta, a ceea ce te interesează pe tine;
  • iartă. Iertarea e o altă formă de renunțare.

Lucruri la care merită să renunți:

  • dorința de a avea mereu dreptate. Eu îmi pun următoarea întrebare atunci când sunt într-o confruntare de idei: ce e mai important: să am dreptate sau să am liniște? Cu ce mă aleg dacă am dreptate? Celălalt oricum nu-mi va da dreptate în sinea lui, pentru că are propriile lui convingeri. Mă aleg cu resentimente din partea celuilalt. Mai merită să-mi impun propriile idei? Nu!
  • să te plângi mereu de micile probleme din viața de zi cu zi: e prea cald afară, plouă, ai luat pantofii nepotriviți, e traficul aglomerat și tot așa. Victimizarea este o formă de manipulare prin care manipulatorul caută să atragă atenția asupra lui. În final, cei din jur te vor ocoli, sătui de văicărelile tale;
  • acceptă realitatea, deși nu e ușor, atunci când treci prin încercări grele, gen boală, moartea cuiva apropiat, despărțire, etc. Suferința îndelungată este datorată rezistenței de a nu accepta aceste situații;
  • acceptă eșecul. Vezi unde ai greșit și nu mai repeta acea greșeala. Învață din greșeli;
  • concentreză-te pe partea plină a paharului, fii optimist. O tehnică simplă e să încerci să zâmbești mereu. Nu poți fi încruntat și să zâmbești în același timp. Cu puțin antrenament vei reuși.

În orice situație trebuie să cauți partea pozitivă. Oamenii au tendința de a dramatiza și asta ne transformă viața în coșmar. Psihologul american Rick Hanson spune: creierul acționează precum o bandă adezivă cu arici când vine vorba de experiențe negative și ca teflonul când are parte de trăiri pozitive.

Exemple de reformulări pozitive

Îți explicam mai sus de ce este dăunător pentru tine să folosești afirmații negative, cum ar fi: „sunt un ratat”, „ce prost sunt”, „n-am noroc”, etc. Înlocuiește-le cu „sunt puternic, pot face asta!”

Valérie Guerlain în cartea Manual de vorbire în public prezintă o listă de cuvinte ce pot fi reformulate pozitiv, astfel încât să ne creștem încrederea în noi:

  • nu voi reuși devine voi încerca și apoi voi reuși;
  • sunt bâtă la matematică → am unele dificultăți la matematică;
  • mi-aș fi dorit să fac….→ data viitoare, voi face;
  • viața este o luptă → viața este o aventură;
  • este un dezastru → este o experiență;
  • este prea dificil → este foarte educativ;
  • este stresant → este stimulant;
  • nu-i rău → e bine;
  • sunt stresat → am emoții;
  • este un obstacol → este o provocare;
  • am făcut o greșeală → am învățat o lecție;
  • mi-e teamă să nu-mi ratez șansa îmi voi da o a doua șansă;
  • mi-ar plăcea asta → vreau asta;
  • sunt prea bătrân → am experiență, am sufletul încă tânăr.

Sigur că nu trebuie să înveți această listă. Vezi doar cuvintele  pe care le folosești mai des și reformulează-le în varianta pozitivă.

Concluzii

Dacă ai o stimă de sine scăzută, sper că te-am convins că o poți schimba. Pentru a reuși să o schimbi, sunt două condiții:

  1. să vrei să faci schimbarea;
  2. să treci la acțiune.

Prima condiție e simplă. Pot să vreau și să stau în fotoliu să mă gândesc: ce bine ar fi dacă aș avea o stimă de sine crescută. Aș face multe. Și atât! Gândesc și iar gândesc, dar e așa de bine în fotoliul meu….

A doua condiție înseamnă să ieși din zona de confort. Zona de confort este fotoliul în care stai comod, te simți liniștit și știi că nimic nu ți se poate întâmpla.

Ieși din zona de confort!

Ține cont și de cele 9 sugestii și schimbă-ți viața!

Scopul nostru în viață este să fim fericiți!

„Îndrăznește să devii cine ești. Există posibilități minunate în fiecare ființă. Convinge-te de propria-ți forță și tinerețe. Nu uita să-ți spui constant Depinde de mine.” (André Gide)

Lectură

Pentru mai multe sugestii despre cum îți poți schimba viața, îți recomand să citești 3 cărți:

  • Kevin Dutton – Înțelepciunea psihopaților;
  • Dr. Kevin Dutton și Andy Mcnab – ABC-ul psihopatului de succes;
  • Dr. Kevin Dutton și Andy Mcnab – ABC-ul psihopatului 2.

Dacă esți, sau nu, de acord cu ceea ce am scris aici, poți lăsa un comentariu.

Pentru a afla mai multe despre mine, accesează paginile Acasă sau Servicii.

Dacă te pot ajuta în recuperarea stimei de sine, accesează pagina Contact pentru a-mi lăsa un mesaj.

Să ai parte de o zi plină de zâmbete!

 

Obține un echilibru între muncă și viața personală

5/5 - (36 votes)

echilibru între muncă și viața personalăEchilibru între muncă și viața personală

Avem în jur persoane care se dedică în totalitate muncii. Vor o carieră într-un anumit domeniu, vor o funcție de conducere sau vor să facă o schimbare majoră undeva. Uneori îi găsim obosiți, nervoși sau stresați. Alteori îi admirăm!

În acest articol îți voi prezenta:

  • cauza principală a dependenței de muncă;
  • riscurile dependenței de muncă;
  • de ce este important să păstrezi un echilibru între muncă și viața personală;
  • sugestii pentru a obține un echilibru între muncă și viața personală;
  • cum să muncești mai inteligent.

Dependența de muncă

Cei care devin dependenți de muncă sunt numiți, mai nou, workaholici. Poți citi pe acest site un articol despre semnele care îți arată că ești workaholic:

  • ești mereu ocupat, dar nu ești mereu productiv;
  • te gândești cum să ai mai mult timp să muncești;
  • stai mereu la muncă peste program;
  • muncești mult ca să-ți demonstrezi că poți;
  • muncind crezi că vei scăpa de sentimentul de vină, de depresie, de anxietate sau deznădejde;
  • ignori sfaturile celor care îți spun că trebuie să muncești mai puțin;
  • nu mai ai timp de familie sau de prieteni;
  • apar simptome fizice ale epuizării și stresului (dureri de inimă, palpitații, indigestie, insomnie, amețeli, constipație, etc.)
  • folosești munca pe post de acoperire pentru nemulțumiri în plan social;
  • nu te poți abține să nu muncești în timpul liber.

Cauza dependenței de muncă

Aceste persoane, dependente de muncă, ascund o suferință, o traumă din copilărie: lipsa de apreciere din partea celor din jur și mai ales din partea părinților.

E vorba de acei părinți, pe care eu i-am întâlnit foarte des la școală și care, atunci când le arăt catalogul, reacționează: „de ce are note așa de mici? Eu i-am creat toate condițiile. Nu-l pun să facă nimic acasă. I-am cumpărat tot ce-a vrut! Și uite cum mă răsplătește!” I-ați întâlnit?

Sau părinții care spun: „sora/fratele a avut numai medii mari, a luat mereu premiu, acum e la facultate! Tu de ce nu înveți la fel?

Acești copii sunt urmăriți de un singur gând: părintele mă va iubi dacă învăț mai bine, dacă iau note mai mari și de aici începe calvarul workaholicului. Trebuie să muncească, mai mult, mai mult, pentru a obține dragostea și aprecierea celor dragi, adică a părinților.

Această dorință de a-i mulțumi pe cei din jur va rămâne ascunsă în subconștient. Workaholicul crede că muncește pentru că asta îl face fericit, dar motivul e altul și e sădit în subconștient de undeva, din copilărie.

Desigur, nu toți elevii mei au rămas marcați de criticile părinților și au devenit workaholici. Cu siguranță, nu! Unii și-au găsit un loc de muncă, și-au întemeiat familii și postează imagini din alte țări unde s-au stabilit, sau imagini cu noii membri ai familiei, sau de la diferite evenimente.

Am avut și elevii care nu au reușit să se stabilească la un loc de muncă și care sunt într-o continuă căutare. Suntem diferiți și este normal să fie așa.

echilibru între muncă și viața personală

De ce este bine să menții un echilibru între muncă și viața personală

O persoană aflată în această situație, de dependență de muncă, va spune că e greșit ce am scris, că singura satisfacție în viață i-o oferă munca.

Am un argument de partea mea: fericirea nu înseamnă nopți pierdute, stres, oboseală, anxietate, depresie, risc de infarct, etc. Aș adăuga singurătate, deoarece muncea excesivă nu mai lasă loc relațiilor interumane, cu excepția celor strict profesionale.

Aș zice, mai curând, că ne îndepărtăm de fericire.

Obține un echilibru între muncă și viața personală

Dr. Kevin Dutton și Andy McNab în lucrarea „ABC-ul psihopatului: idei și sfaturi pentru o viață mai bună”, ne oferă mai multe sfaturi pentru a ajunge la un echilibru între muncă și viața personală:

1. Stăpânește-ți email-ul

Email-ul ne consumă 23% din timpul de lucru. Stimulează atât circuitul de frică cât și cel de recompensă din creier. (Când primim un email nou, nivelul cortizolului din creier crește.) Email-ul dă dependență exact ca și jocurile de noroc. Dependența e dată de faptul că nu știi niciodată când câștigi sau când pierzi și se mențin activate și circuitul de frică și cel de recompensă din creier. Exact ca și în cazul email-ului.

Poți apela la următoarele trucuri:

  • stabilește perioade fixe de timp, în fiecare zi, când intri pe internet;
  • limitează numărul de cuvinte când răspunzi la email-uri;
  • sună dacă trebuie să dai o explicație mai lungă;
  • folosește șabloane pentru formule introductive sau de sfârșit;
  • nu corecta în amănunt un email;
  • sortează email-urile așa cum faci cu poșta obișnuită;
  • nu trece peste email-uri, răspunde la toate atunci când le primești.

2. Spune NU

Ne este greu să spunem „Nu” deoarece simțim că ne depărtăm de ceilalți sau că se vor supăra pe noi. Poate, dar acest „Nu” ne oferă o mulțime de avantaje:

  • îți permite ție și nu celorlalți să-ți controlezi programul;
  • îți permite să-ți urmărești obiectivele;
  • ceilalți te vor remarca și vor deveni mai respectuoși cu timpul tău;
  • îți crește încrederea în tine;
  • nu mai ești o marionetă ci o persoană care-și apără limitele;
  • îi separă pe cei care țin la tine de cei care vor să te controleze.

3. Fii mai eficient:

  • evaluează fiecare aspect al unei sarcini înainte de a te apuca de ea;
  • înainte de a începe o sarcină, alcătuiește o listă cu: obiective clare, modalități de evaluare și termene;
  • concentrează-te asupra unui singur lucru o dată;
  • comunică eficient cu colegii de muncă;
  • promite mai puțin și produ mai mult;
  • delegă din sarcini oamenilor potriviți.

4. Nu lua munca acasă

Un studiu apărut în Harvard Business Review arată că aproximativ 20% dintre cei care muncesc duc munca acasă.  Câteva soluții:

  • la sfârșitul programului, fă o listă cu problemele nerezolvate și las-o în mijlocul biroului, pentru dimineață;
  • înainte de a începe munca, stabilește care e ultimul lucru pe care îl vei face în ziua respectivă. Când l-ai făcut, ai plecat acasă!
  • limitează timpul stat pe internet sau la pălăvrăgeală cu colegii;
  • câteva articole susțin că simptomele tulburărilor de stres post-traumatic se diminuează jucând jocul Tetris, imediat după traumă. Poate ar fi bine să joci un astfel de joc doar pentru relaxare, fără a-l transforma în vampir de timp.

5. Renunță la perfecționism

  • când începi o sarcină, hotărăște să fii mediocru;
  • gândește-te că realizezi o sarcină pentru tine și nu pentru alții;
  • setează un cronometru;
  • fă un plan și ține-te de el;
  • folosește următorul tabel pentru a-ți organiza timpul:
Ora Luni Marți Miercuri Joi Vineri Sâmbătă Duminică
6.00
7.00
8.00
9.00
10.00
11.00
12.00
13.00
14.00
15.00
16.00
17.00
18.00
19.00
20.00
21.00
22.00
23.00
34.00

echilibru între muncă și viața personală

Cum să muncești mai inteligent

Dr. Kevin Dutton și Andy McNab în lucrarea amintită mai sus, „ABC-ul psihopatului: idei și sfaturi pentru o viață mai bună”, ne oferă și câteva sugestii pentru a munci mai inteligent și nu mai mult:

1. Stabilește prioritățile

Matricea lui Eisenhower este poate cel mai bun instrument folosit pentru a prioritiza acțiunile:

echilibru între muncă și viața personală

2. Organizează

  • „-Știți de ce lumina dintr-un LASER e mai puternică decât cea a unei LANTERNE? întreabă Andy. Deoarece fotonii care alcătuiesc lumina laser mărșăluiesc cu toții în ritm către un singur punct de întâlnire bine definit, ca o armată bine instruită.

Fotonii lanternei însă sunt ca niște bețivi care ies din bar la ora închiderii în drum spre șaormerie. Se mișcă haotic, se abat încoace și încolo, peste tot. Ei bine, și mintea noastră funcționează tot așa. Dacă-ți aliniezi toate gândurile să mărșăluiască în formație și le dai un punct clar de întâlnire, vei avea puterea laserului care taie suprem problemele.” (Dr. Kevin Dutton și Andy McNab -„Abc-ul psihopatului: idei și sfaturi pentru o viață mai bună”, Editura Globo, București, 2018, pg. 83).

  • înainte de a începe un proiect:
    strânge lucrurile de care ai nevoie;

– pregătește spațiul de lucru;

– întocmește o listă de acțiuni.

Nu te concentra asupra motivației de a face acel proiect ci gândește-te cum să-l faci cât mai ușor posibil.

  • consideră că în fiecare zi ai de parcurs un drum mediu, nu un maraton. Un studiu comandat de Institutul de Cercetare în Științe Sociale și Comportamentale al armatei Statelor Unite a aratat că ciclul optim de activitate muncă-odihnă constă în sesiuni de 90 de minute întrerupte de pauze de odihnă care nu depășesc 15-20 de minute;
  • folosește efectul Coolidge: o scimbare e la fel de bună ca odihna. Cu alte cuvinte, fă din când în când o scimbare. De exemplu, poți schimba uneori locul unde lucrezi pentru a rămâne la fel de productiv;
  • la sfârșitul zilei, pune-ți următoarele două întrebări:

ce vreau să reușesc până mâine pe vremea asta;

la ce trebuie să renunț pentru a-mi realiza obiectivul.

3. Conectează-te cu lumea, fă-ți relații

Viața se învârte în jurul relațiilor personale. De aceea, dacă ești invitat undeva, participă. Woody Allen spunea că 80% din reușită constă doar în a te prezenta.

4. Conversează

  1.  fii familiar apelând la câteva tehnici de NLP:
  • imită discret poziția corpului și tiparele de vorbire (ritmul și intonația) ale interlocutorului;
  • atingerea pe braț chiar deasupra cotului, dar nu mai mult de două ori la o întâlnire scurtă, de 10 minute;
  • folosește prenumele interlocutorului la începutul și sfârșitul conversației;
  • aplecarea ușoară spre celălalt;
  • dezvăluirea. Conform principiului reciprocității, dacă vrei să afli ceva despre cineva, mai întâi trebuie să-i spui câte ceva despre tine.

b. fii atent: e mult mai probabil ca oamenii să te asculte dacă și tu îi asculți pe ei;

c. stimulează încrederea: după ce ai un schimb de priviri și intri în spațiul intim al cuiva, zâmbește, salută, folosește o întrebare de deschidere  și apoi taci și ascultă ce are de zis;

d. fii empatic.

5. Limitează, cât mai mult posibil, variabilele

Sper că ceea ce am scris aici te va ajuta să ai mai mult timp liber pe care să îl folosești doar în activități care îți fac plăcere. M-aș bucura dacă mi-ai lăsa un scurt comentariu în care să-mi spui dacă ți-am fost de folos și dacă sunt și alte subiecte care te interesează.

Dacă vrei să afli mai multe despre mine, poți accesa pagina Acasă sau Servicii.

Dacă vrei să vorbim despre probleme cu care te confrunți, trimite-mi un mesaj completând următorul formular:

← Înapoi

Mulțumesc pentru răspuns. ✨

Să ai o zi așa cum îți dorești!