9 sugestii pentru a-ți crește stima de sine

5/5 - (40 votes)

stima de sine

Stima de sine

Stima de sine crescută înseamnă să avem o imagine pozitivă despre noi înșine. Înseamnă să știm că suntem capabili să depășim obstacolele și să ne atingem obiectivele. Înseamnă să avem încredere în noi înșine.

Când apare stima de sine?

Cine ne distruge stima de sine?

De ce este imporatnt să avem o stimă de sine crescută?

Care este alegerea ta?

Acestea sunt întrebările la care vei afla răspunsuri în rândurile următoare. Iar la final, îți voi propune 9 sugestii pentru a-ți crește stima de sine.

Și pentru că știu că ești nerăbdător să le citești, gata cu introducerea, să trecem la conținut!

Când apare stima de sine?

La naștere, toți copiii sunt egali. Stima de sine este aceeași.

Când sunt mici, copiii nu-și pot satisface singuri nevoile. Mama, sau cine are grijă de ei, trebuie să le satisfacă cât mai bine aceste nevoi.

Dacă nevoile sunt satisfăcute, copilul va dezvolta un atașament securizant. Atașamentul securizant înseamnă, printre altele, formarea unei stime de sine crescută. Mai multe despre importanța atașamentului securizant poți citi în articolul meu Mama nu mi-a spus niciodată „te iubesc!”. Ce este neglijarea emoțională.

Atunci când nevoile copilului nu sunt satisfăcute, el va avea o stimă de sine scăzută.

În concluzie, stima de sine se formează în perioada copilăriei mici. Satisfacerea nevoilor fiziologice și emoționale va determina nivelul stimei de sine.

Cine ne distruge stima de sine?

Mesajele primite de la cei din jur, în perioada copilăriei timpurii, sunt cele care influențează stima de sine.

Nu știu ce cuvinte vă spuneau părinții voștri, dar eu cam de așa ceva îmi amintesc: nu ești bună de nimic, parcă ești moartă, ești o neîndemânatică, n-ai să ajungi nicăieri, să-ți dea Dumnezeu să ai parte de un copil ca tine (desigur, în sensul rău), etc.

De aici m-am ales cu o stimă de sine scăzută, cu multe ezitări, tendințe depresive și mi-am creat singură obstacole în viață. Vestea bună e că roata poate fi întoarsă în favoarea voastră. Și am să vă spun cele 9 acțiuni, prin care puteți întoarce roata, puțin mai târziu.

Perioada copilăriei mici este esențială pentru formarea viitorului adult. Încurajați-vă copilul! Doar urmăriți-l când se joacă și lăsați-l să ia singur decizii. Învățați-l să-și recunoască și să-și numească sentimentele. Nu-i negați aceste sentimente, ci acceptați-le și ajutați-l să și le gestioneze.

Toate acestea vor duce, mai târziu, la o stimă de sine crescută.

De ce este important să avem o stimă de sine crescută?

  1. Când te simți bine în pielea ta, îți poți face viața frumoasă, o viață așa cum ți-o dorești. Și relațiile cu cei din jur vor fi mai frumoase.
  2. Ai curajul să spui NU.  Spunem DA pentru că nu vrem să-i supărăm pe cei din jur, pentru că vrem să fim iubiți, pentru că ne-am obișnuit să nu refuzăm pe nimeni. Dar uneori, ajungem în situații care ne sunt defavorabile și dăunătoare.
  3. Vei accepta, cu seninătate, cine ești. Și știi ce? Nu poți fi pe placul tuturor. Ce cred alții despre tine, zău că nu contează.
  4. Îți vei îndeplini visele, îți vei realiza dorințele. Cei din jur ne dau mereu sfaturi. Mai ales părinții ne spun ce să facem. Dar a trăi visul altora nu te face fericit!
  5. Faci greșeli uneori, e normal, toți suntem supuși greșelilor. Important e să-ți dai seama de ce ai greșit și să nu mai repeți greșeala.
  6. Dacă ești elev și nu ai rezultate excelente la școală, nu te îngrijora. Nu se știe, mai târziu, în ce domeniu vei excela.

Bill Gates, care este unul dintre cei mai bogați oameni din lume, a renunțat la școală. Și-a construit o companie care a dat faliment. După mai multe eșecuri, păstrându-și totuși o speranță puternică a creat Microsoft.

Care este alegerea ta?

Ca în orice situație, ai două variante:

  1. rămâi cu o stimă scăzută și te vei confrunta cu frustrări și nemulțumiri;
  2. alegi să treci la acțiune și să faci o schimbare importantă în viața ta. Așa cum spuneam pe pagina Acasă, doar acțiunea ne poate schimba viața.

9 sugestii pentru a-ți crește stima de sine

Dacă ai ajuns până aici, înseamnă că ești hotărât să acționezi. Te felicit! Iată cele 9 sugestii, pe care le-am preluat, pentru mai multă claritate, din lucrarea „Manual de vorbire în public” scrisă de Valérie Guerlain:

  1. Ai grijă ce cuvinte folosești. Dacă spui „sunt un ratat”, vei ajunge să crezi acest lucru și te vei autosabota. Când spui „sunt un ratat”, corpul intră în panică și secretă cortizol, hormonul stresului. Cortizolul determină în corp, patologii: durere de stomac, diaree, etc. Ca atunci când trebuie să ieși la tablă, ca elev, sau mergi la un interviu. Aceste patologii, în timp, duc la deteriorarea organelor. Acesta este mecanismul prin care stresul duce la îmbolnăviri.
  2. Nu mai amâna! Când ai de făcut ceva, treci la acțiune. La sfârșit, te vei simți mândru de acea realizare. Eu am un caiet în care îmi planific acțiunile pentru fiecare săptămână. La sfârșitul fiecărei săptămâni este rubrica Realizări. În felul acesta, nu există amânări și îmi mențin o stimă de sine ridicată.
  3. Fă voluntariat. Te vei simți extraordinar să oferi fără să primești nimic în schimb.
  4. Învață să spui „EU”. Ai propria părere despre ce se întâmplă în lume. Mai mult, fă ceea ce vrei să faci și nu face ceea ce nu vrei să faci.
  5. Învață să spui „NU”. Așa cum spuneam mai sus, din diferite motive spunem „DA”, dar sfârșim în situații complet nocive pentru noi.
  6. Ocupă-te de tine, acordă-ți timp. Fă lucrurile care-ți fac plăcere și evită lucrurile care nu-ți plac. Scopul vieții este încetarea suferinței.
  7. Controlează-ți emoțiile: furia, teama, anxietatea, teama de a vorbi în public, etc. prin diferite tehnici de respirație sau yoga.
  8. Spune ce gândești. Dacă te adresezi cu calm și bunăvoință, poți spune tot ceea ce gândești. Nu trebuie să ai dreptate, doar îți spui părerea.
  9. Repetă-ți „Am încredere în mine. Dacă am reușit o dată, voi putea reuși iar și iar.” „Am încredere în mine. Am dovedit deja că pot reuși. Pot reuși din nou în orice moment.”

E momentul schimbării

Stima de sine

  • schimbă-ți obiceiurile. Nu poți obține rezultate diferite făcând mereu aceleași acțiuni;
  • acceptă să cunoști oameni noi, locuri noi, nu te mai teme de necunoscut. Astfel ai parte de discuții cu oameni noi, de situații noi. „Dacă ți-e teamă de necunoscut rutina e mortală”, spune Valérie Guerlain în cartea amintită mai sus, Manual de vorbire în public;
  • renunță la resentimente, ură, o rană veche, o despărțire, o suferință, o răzbunare și altele. „A renunța înseamnă să dai drumul, să ai ambele mâini libere” spune Valérie Guerlain. Când renunți, câștigi libertatea, te poți concentra asupra ta, a ceea ce te interesează pe tine;
  • iartă. Iertarea e o altă formă de renunțare.

Lucruri la care merită să renunți:

  • dorința de a avea mereu dreptate. Eu îmi pun următoarea întrebare atunci când sunt într-o confruntare de idei: ce e mai important: să am dreptate sau să am liniște? Cu ce mă aleg dacă am dreptate? Celălalt oricum nu-mi va da dreptate în sinea lui, pentru că are propriile lui convingeri. Mă aleg cu resentimente din partea celuilalt. Mai merită să-mi impun propriile idei? Nu!
  • să te plângi mereu de micile probleme din viața de zi cu zi: e prea cald afară, plouă, ai luat pantofii nepotriviți, e traficul aglomerat și tot așa. Victimizarea este o formă de manipulare prin care manipulatorul caută să atragă atenția asupra lui. În final, cei din jur te vor ocoli, sătui de văicărelile tale;
  • acceptă realitatea, deși nu e ușor, atunci când treci prin încercări grele, gen boală, moartea cuiva apropiat, despărțire, etc. Suferința îndelungată este datorată rezistenței de a nu accepta aceste situații;
  • acceptă eșecul. Vezi unde ai greșit și nu mai repeta acea greșeala. Învață din greșeli;
  • concentreză-te pe partea plină a paharului, fii optimist. O tehnică simplă e să încerci să zâmbești mereu. Nu poți fi încruntat și să zâmbești în același timp. Cu puțin antrenament vei reuși.

În orice situație trebuie să cauți partea pozitivă. Oamenii au tendința de a dramatiza și asta ne transformă viața în coșmar. Psihologul american Rick Hanson spune: creierul acționează precum o bandă adezivă cu arici când vine vorba de experiențe negative și ca teflonul când are parte de trăiri pozitive.

Exemple de reformulări pozitive

Îți explicam mai sus de ce este dăunător pentru tine să folosești afirmații negative, cum ar fi: „sunt un ratat”, „ce prost sunt”, „n-am noroc”, etc. Înlocuiește-le cu „sunt puternic, pot face asta!”

Valérie Guerlain în cartea Manual de vorbire în public prezintă o listă de cuvinte ce pot fi reformulate pozitiv, astfel încât să ne creștem încrederea în noi:

  • nu voi reuși devine voi încerca și apoi voi reuși;
  • sunt bâtă la matematică → am unele dificultăți la matematică;
  • mi-aș fi dorit să fac….→ data viitoare, voi face;
  • viața este o luptă → viața este o aventură;
  • este un dezastru → este o experiență;
  • este prea dificil → este foarte educativ;
  • este stresant → este stimulant;
  • nu-i rău → e bine;
  • sunt stresat → am emoții;
  • este un obstacol → este o provocare;
  • am făcut o greșeală → am învățat o lecție;
  • mi-e teamă să nu-mi ratez șansa îmi voi da o a doua șansă;
  • mi-ar plăcea asta → vreau asta;
  • sunt prea bătrân → am experiență, am sufletul încă tânăr.

Sigur că nu trebuie să înveți această listă. Vezi doar cuvintele  pe care le folosești mai des și reformulează-le în varianta pozitivă.

Concluzii

Dacă ai o stimă de sine scăzută, sper că te-am convins că o poți schimba. Pentru a reuși să o schimbi, sunt două condiții:

  1. să vrei să faci schimbarea;
  2. să treci la acțiune.

Prima condiție e simplă. Pot să vreau și să stau în fotoliu să mă gândesc: ce bine ar fi dacă aș avea o stimă de sine crescută. Aș face multe. Și atât! Gândesc și iar gândesc, dar e așa de bine în fotoliul meu….

A doua condiție înseamnă să ieși din zona de confort. Zona de confort este fotoliul în care stai comod, te simți liniștit și știi că nimic nu ți se poate întâmpla.

Ieși din zona de confort!

Ține cont și de cele 9 sugestii și schimbă-ți viața!

Scopul nostru în viață este să fim fericiți!

„Îndrăznește să devii cine ești. Există posibilități minunate în fiecare ființă. Convinge-te de propria-ți forță și tinerețe. Nu uita să-ți spui constant Depinde de mine.” (André Gide)

Lectură

Pentru mai multe sugestii despre cum îți poți schimba viața, îți recomand să citești 3 cărți:

  • Kevin Dutton – Înțelepciunea psihopaților;
  • Dr. Kevin Dutton și Andy Mcnab – ABC-ul psihopatului de succes;
  • Dr. Kevin Dutton și Andy Mcnab – ABC-ul psihopatului 2.

Dacă esți, sau nu, de acord cu ceea ce am scris aici, poți lăsa un comentariu.

Pentru a afla mai multe despre mine, accesează paginile Acasă sau Servicii.

Dacă te pot ajuta în recuperarea stimei de sine, accesează pagina Contact pentru a-mi lăsa un mesaj.

Să ai parte de o zi plină de zâmbete!

 

Mama nu mi-a spus niciodată „te iubesc!”. Ce este neglijarea emoțională

5/5 - (38 votes)

 

neglijarea emoțională

Neglijarea emoțională înseamnă că nu am primit de la mamele noastre unele lucruri importante, de care am fi avut nevoie, pentru a dezvolta un atașament securizant. Atașamentul securizant ne ajută să reușim în viață. Ne ajută să ne creăm viața pe care ne-o dorim și o merităm cu toții.

Perioada copilăriei mici

Este perioada în care copilul acceptă foarte greu separarea. El are nevoi și de aceea cineva trebuie să i le satisfacă. Când mama satisface nevoile bebelușului, îl înțelege și îl tratează cu căldură, se formează atașamentul securizant.

Atașamentul securizant are două componente:

  • satisfacerea nevoilor fiziologice;
  • satisfacerea nevoilor emoționale.

Ceea ce se întâmplă în perioada copilăriei mici va influența:

  • modul în care ne percepem pe noi și pe cei din jur;
  • așteptările pe care le avem de la relații.

Atașamentul sigur (securizant)

Psihoterapeuta Jasmin Lee Cori, în cartea „Mamă, tu unde erai atunci?” arată beneficiile atașamentului securizant:

  • o stimă de sine crescută;
  • dezvoltăm siguranță pentru a ne aventura în lume și a o explora. Adică suntem curajoși!
  • nu suntem fixați pe nevoia de a obține atenția și sprijinul celor din jur;
  • ne concentrăm pe satisfacerea nevoilor personale;
  • am devenit adulți bine adaptați;
  • avem capacitatea de a forma atașamente sigure;
  • reușim să ne reglăm propriile emoții;
  • avem o atitudine pozitivă asupra lumii. Cum e să te gândești în fiecare dimineață: lumea e un teatru de război!  Sau să îți spui: lumea e o plajă însorită! E o mare diferență în a ne proiecta propria viață.

Dacă te regăsești aici, înseamnă că mama ți-a satisfăcut pe deplin nevoile emoționale. Dacă nu ți se potrivesc cele enumerate mai sus, cel mai probabil ai dezvoltat un atașament nesecurizant.

Atașamentul nesigur (nesecurizant)

Jasmin Lee Cori, în cartea Mamă, tu unde erai atunci? vorbește despre 4 tipuri de atașament nesecurizant:

  1. Stilul autosuficient (cel mai răspândit). Când mama respinge constant copilul sau nu îi răspunde acestuia, nefiind disponibilă emoțional, copilul renunță. El înțelege că este zadarnic sau periculos să ai nevoi într-o relație. El își reprimă nevoile și emoțiile legate de atașament.

Dacă ai avut o mamă care nu te-a îmbrățișat, sărutat, ținut de mână, ai dezvoltat acest tip de atașament. Și eu am conștientizat că l-am moștenit. Mama nu mi-a spus niciodată Te iubesc. Sunt cuvintele pe care nici eu nu reușesc să le spun, nici măcar fiului meu.

Aș spune că am avut o mamă „rece” pentru că nu mă îmbrățișa și nu mă pupa. În realitate, era o mamă absentă emoțional. Tu cât de ușor spui te iubesc  și cât de ușor oferi o îmbrățișare ?

2. Stilul preocupat, caracterizat printr-un comportament timorat, cum ar fi agățarea de celălalt, nevoia permanentă de încurajare și dorința permanentă de apropiere. Cauza acestor manifestări este frica de abandon.

Și stilul autosuficient simte frică de abandon, dar se protejează evitând să recunoască importanța relației cu mama.

Cpiii și apoi adulții cu stil de atașament preocupat sunt atât de preocupați de disponibilitatea celorlalți încât această frică le domină viața.

Acest stil de atașament este datorat faptului că mama nu a oferit în mod constant dovezi de dragoste. Uneori ea a fost disponibilă, alteori nu, iar copilul nu mai știe la ce să se aștepte.

3. Stilul îngrijitorului compulsiv în care nevoile proprii nu sunt luate în seamă și toată atenția este îndreptată spre îndeplinirea nevoilor celuilalt. Este datorat mamelor care nu au fost capabile să se dedice copiilor lor, dar s-au bucurat să primească ajutorul acestora.

4. Stilul dezorganizat sau dezorientat, întâlnit la majoritatea copiilor abuzați. Acești copii alternează între momente de confuzie și frică.

Părinții abuzivi

nu sunt tot timpul astfel, uneori ei satisfac nevoile copilului. De aceea ei sunt o sursă de frică dar și de alinare. Tocmai acesta este motivul care îl face pe copil să fie dezorientat.

Părinții neglijenți sau abuzivi au, de cele mai multe ori, o traumă netratată. De aceea ei se refugiază în consum de droguri,de alcool sau suferă de depresie cronică. Copiii  ajung să își asume rolul de îngrijitor în relația cu părinții. Probabil copiii realizează că adulții nu sunt de încredere și nu-i pot îngriji.

În concluzie:

  • dacă am beneficiat de un atașament sigur, ne este ușor să ne exprimăm dorințele de apropiere, de alinare, nevoile în general;
  • dacă mama ne-a respins cererile de afecțiune, sprijin și protecție, am dezvoltat un atașament autosuficient. Adică am învățat să nu ne exprimăm aceste nevoi și să le îndepărtăm din experiența noastră conștientă;
  • dacă mama a fost inconsecventă, uneori a răspuns nevoilor noastre, alteori nu, am dezvoltat un atașament preocupat. Adică, am învățat că pentru a ne satisface nevoile trebuie să ne concentrăm permanent asupra lor. În plus, trebuie să menținem o permanentă apropiere fața de persoanele din viața noastră.

neglijarea emoțională

De ce mama s-a purtat așa?

Dacă mama mamei noastre (bunica) nu s-a deschis și nu a îndeplinit nevoile fiicei ei (mama noastră) deoarece a fost prea ocupată sau prea rece, atunci acest mod de a fi s-a întipărit și la mama noastră. Și ea îl repetă în mod inconștient. La rândul nostru, am preluat aceste tipare și le repetăm în continuare, în creșterea copiilor noștri.

Nu e de vină nimeni și nu trebuie să condamnăm pe nimeni pentru modul în care ne-au crescut mamele noastre. Gândiți-vă la bunicile voastre: au avut mulți copii, au provenit din familii numeroase și au avut grijă de alți frați. Au prins războiul, poate au rămas văduve, au trecut prin perioada colectivizării, mutarea la oraș în urma industrializării și multe alte momente dificile.

De cele mai multe ori nu au avut timp să se ocupe de copiii mici, deoarece trebuiau să asigure traiul zilnic. Erau mai importante mâncarea și acoperișul decât alintările și îmbrățișarile.

Vremurile grele le-au făcut pe bunicile noastre să treacă mai repede prin copilărie. Ele au fost nevoite să-și dezvolte autonomia și nu trăsăturile de dependență față de mamă, specifice copilăriei.

Ulterior ele au avut așteptări nerealiste de la fiicele lor, adică mamele noastre, pe care le-au văzut foarte devreme ca pe niște mici adulți. Și adulților nu le oferi aceleași dovezi de dragoste ca unui copil.

În concluzie:

mamele care au fost neglijate emoțional, își vor neglija, la rândul lor, proprii copii.

Abuzul emoțional versus neglijarea emoțională

Psihologa Jonice Webb ne spune în ce constă această distincție:

  1. abuzul emoțional este ceva ce părintele FACE unui copil, este o acțiune. De exemplu:
  • ridiculizare, ceartă, învinuire, umilire prin cuvinte grele sau critici;
  • abuzul nonverbal: refuzul de a vorbi cu copilul;
  • amenințarea copilului cu abandonul;
  • acțiuni prin care provoacă rușine copilului.

Copiii abuzați psihic suferă de anxietate, depresie, stimă de sine scăzută, stres posttraumatic, idei suicidare, mai mult decât copiii neglijați emoțional.

2. neglijarea emoțională este opusul abuzului emoțional, adică e LIPSA unor acțiuni.

Neglijarea emoțională-urmări

Copiii neglijați emoțional:

  • nu se simt valorizați;

  • au o stimă de sine scăzută;

  • au sentimentul că nu sunt sprijiniți;

  • au dificultăți în a-și asuma și a lupta pentru propriile nevoi;
  • dificultate de a accepta iubirea și de a menține relații intime;
  • suferă de singurătate și sentimentul de neapartenență;
  • nu știu să-și proceseze emoțiile;
  • sentimentul că niciodată nu primesc deajuns (bani, iubire, bucurie);
  • suferă de depresie;
  • suferă de anxietate, manifestată prin: atacuri de panică, tipare obsesiv-compulsive, iritabilitate, fobii, îngrijorare și precauții în exces, neliniște;
  • au comportamente adictive care oferă alinare sau amorțire (dependența de mâncare);
  • sentiment de neputință;
  • lipsa de siguranță;
  • perfecționism și critică de sine (dacă voi fi suficient de bun, voi obține iubirea mamei);
  • dificultate de a-și urma pasiunile;
  • evitarea ca reacție profund înrădăcinată;
  • degradarea sănătății datorită stresului;
  • dificultate de a se încrede în alții;
  • plafonarea interioară (nu am voie să simt anumite emoții, să iau anumite decizii, să am succes);
  • suferă de amnezie, adică uită evenimentele prea dureroase ;
  • nu mai știu sigur ce e real și ce nu.

neglijarea emoțională

Vindecarea rănilor produse de neglijarea emoțională:

  1. descoperirea rănii. Cel mai probabil te vei încadra într-unul din cele 4 tipuri de atașament nesecurizant pe care le-am descris la începutul articolului și pe care te rog să le recitești (autosuficient, preocupat, îngrijitorul compulsiv, dezorganizat);
  2. conectarea la experiențele din copilărie și identificarea, numirea emoțiilor;
  3. ținerea unui jurnal. Exprimarea emoțiilor pe hârtie este folositoare. Tot în jurnal ne putem exprima durerea;
  4. trebuie să simțim furie pentru ceea ce a mers rău în viața noastră. Furia o putem exprima tot în jurnal. Scrie fraza: Sunt furioasă pentru că….. și completează cu tot ce ai pe suflet;
  5. ține „doliu” pentru suferințele din copilărie, pentru ce ți-a lipsit, pentru cât de dificilă a devenit viața ta. Și poți face acest lucru printr-un șuvoi nesfârșit de lacrimi;
  6. renunță la fantasme și la speranțe vane de tipul și dacă totuși…
  7. participă la cursuri și citește cărți care te vor învăța să ceri ceea ce îți dorești;
  8. conștientizează tiparul în care ești blocat și alege un tipar nou. Ca adulți, repetăm tiparele nesănătoase din timpul relațiilor cu părinții. De exemplu, alegem un partener indisponibil emoțional ca și părintele indisponibil emoțional. Suntem atrași de aceste persoane în încercarea de a ne vindeca rana. Acest lucru nu se poate întâmpla și ne continuăm suferința;
  9. rupe lanțul luând decizia conștientă de a-ți oferi susținere.

    Repetă-ți cât de des posibil:

  • Am încredere în tine;
  • Știu că poți face asta;
  • Sunt aici, cu tine, orice s-ar întâmpla.

10. exersează grija de sine, care presupune:

  • să răspundem nevoilor noastre;
  • găsirea activităților care ne oferă plăcere și să facem pauză de la cele stresante;
  • să nu ne forțăm să funcționăm la capacitate optimă atunci când suntem stresați, tulburați sau obosiți;
  • să ne oferim compasiune ca și unui prieten;
  • să fim blânzi cu noi înșine;
  • găsirea acelor lucruri care ne oferă alinare.

11.notează în jurnal experiențele pozitive și citește-le când ești afectat fizic/emoțional. Rick Hanson spune: creierul acționează precum o bandă adezivă cu arici când vine vorba de experiențe negative și ca teflonul când are parte de trăiri pozitive.

M-aș bucura să știu că ceea ce am scris aici te ajută să te cunoști, să te regăsești și să conștientizezi ce însemnă neglijarea emoțională.

Îți recomand și câteva cărți de parenting pe care eu le-am citit și am învățat multe lucruri utile despre cum să ne creștem copiii:

  • Janet Lansburi – Nu există copii răi
  • Jasmin Lee Cori – Mamă, tu unde erai atunci?
  • Philippa Perry – Cartea pe care v-ați fi dorit să o citească părinții voștri
  • Olivier Revol – Sunt părinte de adolescent
  • Adele Faber, Elaine Mazlish – Cum să-i asculți pe adolescenți și cum să te faci ascultat
  • Dr. Scott P. Sells – Adolescenți scăpați de sub control

Dacă vrei să știi mai multe despre mine, intră pe pagina Acasă sau  Servicii.       

Dacă vrei să-mi lași un mesaj sau să vorbim despre ce te frământă, accesează pagina Contact sau completează următorul formular:

← Înapoi

Mulțumesc pentru răspuns. ✨

Să ai o zi plină de zâmbete!