Iubirea de părinți există în orice familie. Doar că părinții noștri au fost iubiți într-un anume fel și în același mod ne iubesc, la rândul lor, pe noi.
Diferența dintre generații
Iubirea de părinți este greu pusă la încercare acum, deoarece totul în jurul nostru se schimbă foarte repede. Diferența dintre generații crește și se adâncește cu fiecare zi care trece.
Psihanalistul Bert Hellinger, născut în 1925 în Germania, a elaborat metoda constelației familiale. El demonstrează că indivizii depind de părinți și sunt influențați de aceștia. Problemele indivizilor își au originea în conflictele nerezolvate ale generațiilor anterioare.
Citind cartea „Constelații familiale” scrisă de Bert Hellinger, am găsit nu doar descrierea relațiilor conflictelor din multe familii, dar și soluții. O soluție ar fi să ne schimbăm perspectiva din care privim aceste conflicte pentru a le face față. Nu spune nimeni că le putem rezolva. Dar le putem accepta și depăși.
Tocmai aceste lucruri vreau să ți le împărtășesc în rândurile următoare: cum să faci față neînțelegerilor cu părinții tăi. Și cum să faci față neînțelegerilor pe care le ai cu propriul tău copil.
Mi-e rușine cu părinții mei!
Am întâlnit elevi cărora le era rușine să vină cu părinții lor la cancelarie. Mai ales dacă părinții locuiau la țară. Dăcă locuiau în zone depărtate de oraș, elevii dispăreau din școală în acel moment.
Părinții, sau uneori bunicii, veneau în haine obișnuite, uneori cărând cumpărăturile proaspăt făcute. Oameni simpli dar care voiau să-și vadă copiii cu școală. Oameni simpli dar care făceau totul pentru copiii lor. Dar copiilor le era rușine cu ei.
Reproșurile în familie
Dacă ești părinte de adolescent, deja te confrunți cu reproșurile adolescentului tău. Adu-ți aminte că la fel ai făcut și tu. Fiecare generație, la un moment dat, e plină de frustrări și de revoltă față de părinți. Și eu am trecut prin asta.
Această atmosferă tensionată din familie duce la dezechilibre. Trebuie să trăim în armonie cu noi și cu lumea înconjurătoare. Stresul e primul care declanșează boli. Suntem supuși la factori stresanți în fiecare zi. Familia trebuie să ne fie refugiu.
Blocați în trecut
A ne plânge de părinți și a fi mereu plini de resentimente, nu ajută. În nicio împrejurare nu trebuie să rămânem blocați în trecut. A ne pune obsesiv întrebarea „de ce”, ne va ține în trecut. Astfel ratăm oportunutățile din prezent și nu mai avem când să privim spre viitor.
Dacă vrem să se schimbe ceva, noi trebuie să ne schimbăm. Așa cum am scris pe pagina Acasă, doar acțiunea ne poate schimba viața! Nu-i putem schimba pe alții și nici ei nu vor să se schimbe.
Schimbarea înseamnă adaptare.
Dragostea înseamnă să-i iubim pe ceilalți așa cum sunt. Iubirea de părinți înseamnă să-i iubim așa cum sunt.
Le reproșăm părinților că nu ne-au dat mai mult. Și copiii noștri ne reproșează același lucru. Părinții ne-au dat cât au putut. Nu la fel faceți și voi, ca părinți?
Fericirea vine din a ne mulțumi cu ce avem. Dacă niciodată nu vom avea tot ce ne dorim, înseamnă că suntem condamnați la nefericire? Nu, dacă încetăm să alergăm mereu după ceva și dacă respectăm ceea ce destinul ne-a dat. La fel de important este să încetăm să ne comparam cu cei din jur.
Reproșurile ne fac să ne simțim bine pentru că aruncăm responsabilitatea asupra altora, adică asupra părinților, în cazul de față. Asta este dovadă de slăbiciune, ne purtăm copilărește. Maturitate înseamnă să ne asumăm responsabilitatea propriei noastre vieți.
E responsabilitatea noastră să ne facem viitorul
Trecutul e trecut, nu se mai schimbă. Nu e responsabilitatea noastră că părinții au făcut ce au crezut de cuviință, chiar dacă asta nu ne convine. Dar e responsabilitatea noastră să ne facem viitorul.
Atunci când acceptăm realitatea, când acceptăm antagonismele dintre bine și rău, drept și nedrept, bărbat și femeie, viață și moarte etc. devenim echilibrați.
Bert Hellinger observă că există numeroși indivizi înstrăinați. Aceștia și-au scos din inimă unul sau ambii părinți. Continuând cercetările el ajunge la concluzia că cei care au renunțat la tată, devin depresivi. Asceții sunt dintre cei care au crescut fără mamă, de exemplu Buddha.
În concluzie, dacă ne certăm cu părinții sau dacă îi vorbim de rău în fața copiilor noștri, la fel vor face și copiii noștri mai târziu. Pentru că noi suntem un model pentru ei.
Iubirea de părinți există în orice familie. Doar că părinții noștri au fost iubiți într-un anume fel și așa ne iubesc și ei pe noi. Dacă noi suntem nemulțumiți, nu e vina lor. Așa au primit și ei dragostea, așa ne-au dat-o.
Acceptați-i așa cum sunt pentru că au făcut, cu siguranță, tot ce au putut pentru noi.
Dacă vrei să ai o relație armonioasă cu copilul tău și să nu primești mai târziu reproșuri din partea lui, îți recomand să citești două cărți de parenting:
- Kent Hoffman, Glen Cooper, Bert Powell – „Cum să crești un copil sigur de sine”;
- Philippa Perry – „Cartea pe care v-ați fi dorit să o citească părinții voștri”, un bestseller internațional.
Dacă vrei să afli mai multe despre mine, accesează pagina Acasă sau Servicii.
Pentru orice problemă, cu care te confrunți în familie, îți stau la dispoziție, dacă vei completa formularul de mai jos:
