Cum să te porți ca părinte cu un adolescent. 8 situații de viață
Salut! Am scris acest articol ca să îți expic cum să te porți, ca părinte, cu copilul tău adolescent în 8 situații concrete de viață. Să-i înțelegem pe adolescenți! Au nevoie de noi chiar dacă nu știu cum să ne-o spună.
Nu am scris aceste rânduri ca să te fac să te simți prost. Nici nu vreau să-ți reproșez ceva!
Îți voi prezenta 8 exemple de viață și ce să faci pentru a avea o relație armonioasă cu copilul tău. Le poți găsi și în cartea „Cum să-i asculți pe adolescenți și cum să te faci ascultat” scrisă de Adele Faber și Elaine Mazlish care, timp de peste 40 de ani au ținut ateliere cu părinții și conferințe pentru cei implicați în educația copiilor.
Nu contează cu care strategie începi, important este să pui în aplicare chiar acum ceva. Fă primul pas după ce termini de citit acest articol. Începe chiar de azi să schimbi ceva în familia ta!
Dacă vrei să-mi spui ce problemă ai cu adolescentul tău sau nu știi de ce nu te mai înțelegi cu el, completează formularul de la sfârșitul articolului și îți voi răspunde în cel mai scurt timp.
Hai să-i înțelegem pe adolescenți, sunt copiii noștri!
Cum facem față sentimentelor
-
În loc să respingi sentimentele…..
„-Abby, de ce plângi?
-Nu vreau să vorbesc cu tine despre asta!
-Dacă vorbești, o să te simți mai bine!
-Scott m-a părăsit!
-Uită-l o să ai o mulțime de alți prieteni:
-Așa crezi tu.”
Acel bine cunoscut „până te măriți, îți trece” amplifică în realitate supărarea și această abordare va înrăutăți supărarea fetei. El denotă și o lipsă de empatie față de suferința cuiva.
Identifică gândurile și sentimentele
„-Abby, ceva te-a necăjit.
-Scott m-a părăsit!
–Nu mă miră că ești așa de supărată!
-Trebuia să mă aștept la asta.
–Asta poate fi dureros.
-M-a durut! Dar mi-am spus că sunt singura la care ține cu adevărat.”
Aici mama nu-i spune fetei „trece” ci o ajută să-și identifice sentimentele și să le facă față. Această abordare are și avantajul că nu amplifică supărarea.
2. În loc să ignori sentimentele…
„-O, nu! Mâine trebuie să prezint lucrarea despre Shakespeare.
-Nu-mi spune că nu ai terminat-o!
Dar…
–Niciun dar. Stai jos și fă-o acum!
-Am crezut că am timp până vineri.
–Așa se întâmplă dacă nu-ți planifici totul dinainte.
-Lasă-mă-n pace!
–Ai grijă ce spui!”
Așa procedează majoritatea părinților: critică neglijența elevului și apoi dau sfaturi! Intenția lor este bună, dar comportamentul lor vă declanșa furia copilului care deja este într-o situație dificilă.
Fă-le cunoscute printr-un cuvânt sau sunet
„ -O, nu! Mâine trebuie să prezint lucrarea despre Shakespeare.
-O!
-Îmi dă peste cap toate planurile! În seara asta voiam să mă uita la meci!
–Of!
-Și nu am făcut decât jumătate.
–Mmm.
-Dar acum trebuie să o termin. Profesorul scade nota dacă întârzii.
-Înțeleg.”
Copilul se simte înțeles. Își dă seama singur ce are de făcut și își rezolvă problema.
În loc să îl „ataci” pe adolescent
-
În loc să îl ataci pe adolescent…
„-Ești un iresponsabil!
-Omule, de-abia am ajuns acasă, de ce țipi la mine?
-Pentru că niciodată nu mă pot baza pe tine! Ai promis dimineață că vei curăța aleea!
-De ce lași totul pe umerii mei? Pe Mark nu-l rogi niciodată să facă ceva!”
Atitudinea tatălui îl umilește pe adolescent.
În acest dialog tatăl țipă, manifestă violență verbală, este autoritar, nu lasă loc la o discuție prietenoasă cu copilul. Fiul ripostează pe același ton încercând să se apere, discuția alunecă spre ceartă și nu spre o lămurire a problemei.
Descrie ceea ce simți
„-Ken, sunt dezamăgit. Mi-ai promis că până ajung acasă aleea va fi curățată.
–Am vrut, tată, dar antrenorul ne-a ținut peste program.
-Deci intenționai s-o faci.
-Da, du-te înăuntru și mă apuc acum de treabă.”
Copiii vor reacționa cu calm atunci când le vorbim despre ceea ce simțim.
Când descrii ceea ce simți, ca părinte, nu mai poți să ridici tonul și astfel discuți este calmă și adolescentul nu mai simte nevoia să intre în gardă.
Părinții „decid” stima de sine a copilului
Când eram copil, mama mea îmi spunea „nu ești bună de nimic”, ori de câte ori făceam ceva greșit, sau „parcă ești moartă”, atunci când făceam lucrurile în alt ritm decât ar fi vrut ea. Atitudinea ei de „stăpân”, nu de părinte, m-a făcut să mă confrunt în viață cu 3 mari probleme, și cred că mulți dintre voi vă regăsiți aici:
-frica de eșec. Mereu depun un efort foarte mare pentru a nu greși, pentru a fi totul perfect, pentru a controla toate detaliile. Nu e sănătos ceea ce fac pentru că oamenii au dreptul să greșească! Mai mult, când vreau să fac ceva ce nu am mai făcut sau este foarte important, sufăr de anxietate.
-o stimă de sine scăzută. Asta înseamnă că nu am curaj să spun „nu” pentru că țin foarte mult ca oamenii să mă placă. Și nu e bine! Trebuie să spui „nu” atunci când nu vrei să faci ceva, nu-ți place sau consideri că nu tu trebuie să faci acel lucru!
–victimizarea. Am renunțat să mă iubesc pe mine pentru că îi consideram pe alții mai importanți în viața mea. Asta duce la frustrări și nefericire. Când nu-ți mai pasă de alții, ci doar de tine, atunci ești cu adevărat fericit!
Este teribil de dăunător să vă criticați copiii dacă au făcut o greșeală, într-un anumit context. E doar o situație. Viața e plină de o mulțime de situații în care ei pot fi extraordinari! Să-i înțelegem pe adolescenți atunci când greșesc și să-i apreciem și să-i încurajăm atunci când fac lucruri bune, chiar dacă sunt mărunte sau par neînsemnate.
Când ești gata să reproșezi sau să ameninți…
-
În loc să reproșezi…
„-Uite ce ai făcut cu puloverul tău!
-Nu am făcut nimic, doar l-am spălat.
–L-ai stricat!
-De unde să știu că va intra la apă?
Oferă informații
-Draga mea, ar fi bină să verifici eticheta înainte de a pune puloverul în mașina de spălat.
-S-a făcut așa de mic! Da, uite: se spală numai în apă rece. De acum înainte…”
Dacă li se explică, adolescenții sunt dispuși să-și asume greșelile.
5. În loc să ameninți sau să dai ordine…
„-N-o să porți tricoul ăla uzat la restaurant.
-De ce nu? E doar puțin rupt.
–Dacă nu te îmbraci cu ceva decent, poți să rămâi acasă.
-Bine. O să stau acasă.”
Tonul amenințător îl supără pe adolescent și va contraataca.
Oferă-i posibilitatea de a alege
„-Chris, mergem la un restaurant unde oamenii se îmbracă puțin mai elegant.
-Și?
–Nu ai putea să-ți pui și tu un tricou mai puțin uzat…sau poate îți pui un sacou peste acest tricou.
-Nu mă schimb. Unde este sacoul meu?”
Ambii sunt mulțumiți!
Alternative la pedeapsă
-
Fă-ți cunoscute sentimentele:
-Jeff, sunt foarte supărat! Am găsit scrisoarea asta de avertizare pe jos, în camera ta.
-O, da, am deschis-o din greșeală. Voiam să ți-o arăt.
-Când? A venit acum o săptămână. Dar ce mă neliniștește cu adevărat este că în tot acest timp am crezut că ți-ai făcut temele.
-Ei bine, am fost foarte presat de fotbal și de tot.
-
Fă-ți cunoscute așteptările:
-Jeff, mă aștept la tine să-ți reevaluezi prioritățile. Școala este înaintea fotbalului.
-Da, tată…
–Mă aștept deasemenea, că dacă te întreb dacă ți-ai făcut tema, să-mi răspunzi sincer.
-
Oferă-i o șansă
-După cum văd, Jeff, ai două posibilități: să renunți la fotbal până termini tot…A doua, să găsești o modalitate de a împăca și temele și fotbalul. Cred că ai să te descurci.
Dacă adolescentul neglijează în continuare obligațiile școlare, atunci părinții pot trece la acțiune:
-Jeff, profesorul tău de matematică mi-a dat telefon. A spus că nu ai făcut nicio temă săptămâna asta.
-Pentru că antrenorul ne-a ținut peste program.
-Deci antrenamentul la fotbal interferează din nou cu temele tale.
-Da, dar…
-Iată de ce vreau să iei o pauză de la fotbal.
-Tată, nu poți să-mi faci una ca asta! Echipa are nevoie de mine.
-Și te va avea înapoi imediat ce recuperezi și poți respecta un orar în care îți faci timp și pentru teme și pentru fotbal.
Părinții sunt răi
Este bine de știut: atunci când sunt pedepsiți, adolescenții NU se gândesc la greșeala pe care au făcut-o, ci la cât de răi sunt părinții pentru că îi pedepsesc.
Amintiți-vă de adolescență, vă recunoșteați greșelile? De cele mai multe ori, nu! Mereu găsem motive care să scuze greșeala. Părinții erau cei răi pentru că nu ne înțelegeau!
Tu cu ce probleme te confrunți în familie? Scrie-mi un mesaj și hai să descoperim împreună care e soluția. Nu amâna! Lucrurile nu se vor rezolvă de la sine. De ce să nu vorbiți sau să vă certați când vă întâlniți? În multe familii cu adolescenți este această atmosferă de „luptă” pentru că fiecare vrea să fie ascultat. Poate fi și liniște, crede-mă. Și la mine a fost la fel. A fost!
Dacă vrei să afli mai multe, îți recomand să citești următoarele cărți de parenting:
- Kent Hoffman, Glen Cooper, Bert Powell – „Cum să crești un copil sigur de sine”;
- Philippa Perry – „Cartea pe care v-ați fi dorit să o citească părinții voștri”, un bestseller internațional.
Să-i înțelegem pe adolescenți e posibil doar dacă vrem! Totul depinde de noi E alegerea noastră!
Să ai o zi bună!
Cezarina Nicodei
