Etichetă: adolescenți

Părinți violenți. De unde vine violența împotriva propriilor copii

cezarinanicodei
5/5 - (42 votes)

 

„O persoană încearcă să se impună prin teamă atunci când nu se simte demnă de respect” (Isabelle Filliozat-Nu există părinte perfect)

Cu câteva luni în urmă, o mamă a venit în cancelarie, împreună cu fiica ei, eleva noastră. Ne-a povestit, profesorilor prezenți în acel moment, deși nu era pauză și nu a invitat-o nimeni să vorbească, câte este de nemulțumită de fiica ei adolescentă.

Era furioasă, frustrată, se credea neînțeleasă și în tot dialogul a țipat. Nu reușea să-și domolească nici vocea, nici furia. Spre și mai marea disperare a mamei, profesorii au avut doar cuvinte de laudă la adresa elevei. Catalogul a confirmat spusele noastre.

Mama a fost însă de neclintit. Pentru ea, adolescenta era cel mai rău copil din lume.

M-am gândit atunci ce îi face pe părinți să devină atât de violenți față de proprii copii. Doar faptul că adolescența aduce „problemele adolescenței”? Cum să-ți umiliști și să-ți denigrezi copilul în fața unor necunoscuți, adică noi, profesorii din cancelarie, când nu ai proceda niciodată astfel cu un alt copil, să zicem al prietenilor, rudelor sau al unor cunoscuți?

Moștenirea

Noi, ca popor, am moștenit o educație violentă. Așa au fost educați părinții, bunicii, așa am fost educați și noi.

Nu mă refer aici doar la violența fizică sau verbală, adică am fost bătuți, umiliți, pedepsiți, am suportat interdicții, etc.

Vreau să abordăm o alta formă de violență, cea psihologică.  Adică nu ni s-a permis să ne exprimăm emoțiile.

Amintiți-vă când vă loveați, în copilărie sau chiar și mai târziu, ce se întâmpla:

  • venea mama și pupa locul respectiv și spunea: a pupat mama, gata, trece;
  • băieții nu plâng sau băieții mari nu plâng;
  • până te măriți îți trece;
  • ce urât ești când plângi;
  • te vede lumea și râde de tine, nu-i frumos să plângi, etc.

Ce lipsește de aici? Empatia, înțelegerea durerii cu care ne confruntam. Părinții n-au dovedit că înțelegeau suferința noastră.

Care părinte a venit și a spus: înțeleg că te doare. Hai să stăm aici până îți trece. Știu că suferi pentru că și eu m-am lovit de multe ori și m-am durut. Ce pot să fac ca să te simți mai bine?

Poți citi mai multe despre neglijarea emoțională în articolul meu Mama nu mi-a spus niciodată „te iubesc!”

Alegerea

Mai este o formă a acestui abuz psihologic/emoțional: faptul că în copilărie nu am avut libertatea de a alege. ”Faci ce spun eu! Ce știi tu la vârsta asta!” Puține lucruri le alegeam singuri. De multe ori aveam doar impresia că noi alegem. În realitate eram influențați de ceea ce ne spuseseră părinții.

Dacă părinții repetau că trebuie să faci nu știu ce în viață și spuneau iar și iar lucrul acesta, exact în acea direcție ne duceam. Poate pentru că eram convinși că au dreptate sau pentru că voiam să le facem pe plac. Sau poate ne simțeam constrânși să facem cum spuneau ei.

Părinții ne considerau slabi,  incapabili să ne creionăm singuri viitorul. De aici ne-am ales cu lipsa curajului, a stimei de sine, a fricii de eșec. Țin minte cum mă gândeam eu: sunt slabă, oricum n-am să reușesc.

Este ceea ce în psihologie este numit „efectul Pygmalion” sau „profeția autoîmplinită”: ne conformăm așteptărilor pe care le au alții de la noi. Pentru că părinții mă considerau incapabilă de orice realizare, exact în acea direcție mă rostogoleam și eu.

Mai târziu am pornit pe același drum în educarea propriului copil și mi-am dat seama  că repetam ce au făcut părinții mei cu mine.

Părinți violenți

Părinți violenți

Dacă adunăm toate comportamentele părinților noștri descrise mai sus, înțelegem de ce, când ajungem părinți, suntem la rândul nostru violenți cu copiii noștri.

Psihoterapeuta și autoarea franceză Isabelle Filliozat explică în cartea „Nu există părinte perfect” de unde vine violența părinților: „compulsia de a umili, a devaloriza, a judeca, a lovi este o proiectare asupra copilului a unor furii reprimate în propria noastră copilărie. Furia originală este sporită de tensiunea, frustrarea, umilința de a nu o fi putut exprima. Poate deveni mânie și ură atunci când amintește tăcerile forțate din trecutul nostru.”

Orice furie reprimată în familie, la serviciu, în viața zilnică, se va descărca asupra copilului doar pentru că el are un statut inferior. Cu cât părintele devine mai autoritar, cu atât copilul trebuie să se apere mai mult pentru a-și păstra identitatea.

Copilul rebel

Un copil care se împotrivește părinților este considerat un rebel. Dar el nu ajunge rebel de bunăvoie, ci doar pentru a se apăra.

Părinții au de-a face cu adolescenți rebeli și dau vina, în primul rând pe anturaj. Cea mai mare vină o poartă tocmai părinții. De cele mai multe ori ei au intenții bune și-i dau permanent sfaturi adolescentului pentru a-l conștientiza asupra pericolelor din jur. Când aceste sfaturi sunt date cu autoritate și ele devin reguli absolute și rigide, adolescentul nu se simte nici pe departe protejat sau ocrotit de grija părintească. El se simte umilit, neputincios, considerat inferior și incapabil.

Comportamentul rebel are întotdeauna o cauză. Trebuie să descoperi care este. La fel e și cu notele proaste la școală. Dacă nu descoperi care e cauza lor, copilul le va lua în continuare.

Insulta

Părinții violenți folosesc și violența verbală asupra copiilor (țipetele, insultele). Deși este proiectată asupra copilului, ea nu are neapărat legătură cu acesta. Comportamentul copilului este doar declanșatorul.

Insulta este datorată unei răni dureroase din interiorul nostru. Insultăm pentru a face să amuțească această rană.

Cum „se nasc” părinți violenți

Mama

Toate mamele au o perioadă obositoare după ce nasc. Treptat devin tot mai obosite și dacă nu sunt ajutate ajung la depresie. În acest moment încep să țipe, să pedepsească, chiar să lovească, cu un cuvânt, devin violente.

Tata

Când au un copil mic, tații încep să întârzie acasă. Ei evită să treacă prin ce trec mamele. Ei pot alege. Dar pot declanșa violența soției când încep să dea sfaturi. Mama se va simți devalorizată și treptat gradul ei de nemulțumire și de violență va crește.

Sindromul premenstrual

Este un declanșator de violență lunară, manifestată de femeie asupra copilului, pentru că el este cel care este cel mai aproape.

Problemele cotidiene

Dificultăți financiare, pierderea locului de muncă, boală, decesul cuiva apropiat, etc. ne pot duce la pierderea controlului asupra emoțiilor, mai ales atunci când nu le putem exprima. Și nu le putem exprima pentru că așa am fost învățați de către părinții noștri.

Propriile răni

Cât timp rănile din copilăria noastră nu sunt vindecate, creierul nostru folosește un mecanism de apărare: el evită să trezească amintirile pentru ca noi să nu suferim din nou. În final ne dăm seama că repetăm aceleași comportamente pe care părinții noștri le-au avut față de noi.

Martor la acte de violență

Copilul care a fost martor la acte de violență a suferit la fel de mult ca victima. El va avea tendința de a repeta această violență fie ca autor, fie ca victimă.

Competiția

Unii părinți nu permit propriilor copii să-i depășească și devin violenți pentru a-i menține pe aceștia într-o stare de inferioritate.

Tradiția familiei

Există și opusul competiției: copii vor să aibă rezultate slabe la școală pentru a păstra tradiția familiei.

Răzbunarea

Putem deveni părinți violenți față de proprii copii pentru a ne răzbuna pe propria noastră copilărie. Când am fost răniți, jigniți, umiliți în copilărie, am păstrat aceste frustrări și am dezvoltat resentimente pentru că atunci n-am putut protesta, n-am putut spune nimic, am fost nevoiți să tăcem.

Părinți violenți

6 soluții ca să nu mai fim părinți violenți

E simplu să spunem că mediul în care am trăit ne influențează propria viață. E parțial adevărat pentru că putem schimba lucrurile.

Autoobservația

Presupune să ne observăm fără să ne judecăm. Să observăm ce fapte îl pot răni pe copil. Să manifestăm respect și afecțiune.

Când analizăm o faptă să analizăm corect care este vinovăția noastră pentru că, uneori ne învinovățim pentru ceea ce nu a depins de noi.

Ascultă-l pe copil

Unii părinți se duc în camera copilului și îl întreabă de ce e nemulțumit. Îi spun apoi că au făcut totul pentru el, că s-au sacrificat și el nu le aduce nicio mulțumire. Nu e o abordare fericită.

Copilul va vorbi despre nemulțumirile lui dacă suntem în aceeași direcție cu el, adică în mașină sau la o plimbare. La fel putem deschide discuția dacă facem unele activități împreună la bucătărie, în grădină, în curte, etc.

Când reușiți să stabiliți o comunicare cu copilul, evitați să faceți comentarii. Gândiți-vă la sentimentele lui și încercați să fiți empatici. Folosiți cuvinte care să-i demonstreze că sunteți acolo și sunteți alături de el: te înțeleg, probabil ești furios pentru că…, cred că îți este greu, ai dreptate să fii nefericit pentru că…

Folosește cuvinte de iubire

E greu să adresezi astfel de cuvinte atunci când nici tu nu le-ai auzit în copilărie. De aceea s-ar putea să nu sune natural.

Mă iubesc pe mine însumi/însămi

E un pricipiu simplu: când ne iubim pe noi înșine, facem lucruri care ne fac fericiți pe noi înșine. Atunci putem dărui dragoste și celor din jur. Dacă noi suntem nemulțumiți de situația în care ne aflăm, suntem plini de resentimente, ranchiună, nemulțumire, poate oboseală, cum putem dărui dragoste și înțelegere celor din jur?!

Câte mame nu se sacrifică pentru copii și soț și târziu își dau seama că au trăit o viață nefericită, iar cei pentru care s-au sacrificat nu le sunt recunoscători?

Vindecarea copilului interior

O metodă ar fi vizualizarea, dar ea necesită un îndrumător.

O altă metodă mai la îndemână este să-i scrii o scrisoare copilului care ai fost. Să-i spui că îl iubești, că îl vei sprijini mereu, că vei fi alături de el, să-i vorbești despre cei din jur și despre lume.

Cere-ți scuze!

Când îți dai seama că nu te-ai mai controlat și ai țipat la copil, cere-ți scuze. Explică-i faptul că erai supărată dinainte pentru că… Știu că nu e ușor pentru că părinții noștri nu făceau asta. Dar gândește-te că astfel poți avea o relație frumoasă cu copilul tău.

Și nu uita: niciodată nu e prea târziu să-ți îmbunătățești relația cu copilul tău! Începe azi!

Îți este util ce am scris în acest articol? Poți lăsa un comentariu la sfârșit în care să îmi spui părerea ta.

Pentru a afla mai multe despre mine, accesează paginile Acasă sau Servicii.

Cărți de parenting

Îți recomand și câteva cărți de parenting pe care eu le-am citit și am învățat multe lucruri utile despre cum să ne creștem copiii:

  • Janet Lansburi – Nu există copii răi
  • Isabelle Filliozat – Nu există părinte perfect
  • Jasmin Lee Cori – Mamă, tu unde erai atunci?
  • Philippa Perry – Cartea pe care v-ați fi dorit să o citească părinții voștri
  • Olivier Revol – Sunt părinte de adolescent
  • Adele Faber, Elaine Mazlish – Cum să-i asculți pe adolescenți și cum să te faci ascultat
  • Dr. Scott P. Sells – Adolescenți scăpați de sub control

Îți doresc o zi plină de soare și zâmbete!

Cezarina Nicodei

← Înapoi

Mulțumesc pentru răspuns. ✨

Insomniile. Cauze. 7 remedii pentru un somn liniștit

cezarinanicodei
5/5 - (23 votes)

Insomniile

Am scris acest articol deoarece multă lume se confruntă cu această problemă: insomniile!

Insomniile au cauze dar și remedii! Dacă reușim să descoperim cauzele insomniilor noastre, putem găsi cele mai potrivite remedii pentru a scăpa de ele.

În rândurile următoare îți voi spune de ce este important somnul, câte ore trebuie să dormim în funcție de vârstă și câteva dintre urmările negative ale lipsei de somn.

În continuare vei afla ce sunt insomniile, care sunt tipurile de insomnii și cum se manifestă insomnia la adolescenți.

Urmează o prezentare a cauzelor insomniilor în general și apoi a cauzelor care provoacă insomiile la adolescenți.

E momentul să vorbim despre combaterea insomniilor și îți voi oferi 7 remedii pentru un somn liniștit. Căci nu uita: insomniile au cauze, dar și remedii!

La final, un exercițiu simplu pentru a adormi mai ușor.

Dacă totuși cele 7 remedii nu funcționează și te confrunți în continuare cu această problemă dar vrei să găsești o rezolvare, completează formularul de la sfârșitul articolului și vei face chiar astăzi primul pas spre o viață liniștită, așa cum îți dorești și așa cum meriți.

Nu mai amâna! Mâine trebuie să zâmbești!

O ultimă sugestie: dacă ai uneori nopți în care nu poți dormi, nu te foi în pat până dimineață! Ridică-te, fă o tură prin casă, bea puțină apă, aruncă o privire pe geam, apoi întoarce-te în pat. Ai mai multe șanse să adormi acum!

Dacă  vrei să afli mai multe despre mine, accesează pagina Acasă.

1. Importanța somnului 

Somnul are un rol esențial în maturizarea creierului. El permite ștergerea informațiilor inutile și conservarea celor utile. Somnul de calitate este indispensabil pentru a memora și a învăța. În adolescență, el ajută la atenuarea emoțiilor din timpul zilei. De asemenea, automatismele sunt programate, în mare parte, în timpul somnului.

Ciclul veghe-somn contribuie la secreția a numeroși hormoni. Somnul insuficient determină tulburări ale hormonului de creștere ceea ce duce la întârzieri în dezvoltare.

Orele de somn necesare, în funcție de vârstă, sunt:

  • nou-născuții si copiii până în 2 ani trebuie să doarmă în jur de 11-14 ore;
  • copiii între 2 si 12 ani au nevoie de aproximativ 9-12 ore de somn;
  • adolescentii (12-18 ani) trebuie să doarmă între 8 si 10 ore pe noapte;
  • persoanele adulte au nevoie de aproximativ 7-9 ore de somn.

2. Lipsa somnului, datorită insomniilor, are urmări negative:

Insomniile

  • afectarea memoriei;
  • irascibilitate, anxietate, depresie;
  • slăbirea sistemului imunitar;
  • creșterea în greutate;
  • dificultăți de concentrare;
  • risc crescut de diabet tip II și boli cardiovasculare;
  • risc de accidente datorită stării de somnolență din timpul zilei.

3. Ce sunt insomniile

Conform Wikipedia „Insomnia este o tulburare de somn în care oamenii au probleme cu adormirea. Ei pot avea dificultăți în a adormi sau a sta adormiți pe durata de timp dorită.”

O altă definiție, mai complexă, este pe site-ul rețelei private de sănătate „Regina Maria”:Insomnia este o tulburare de somn care se manifestă prin dificultăți în a adormi, trezire pe timpul nopții sau somn de slabă calitate. Potrivit datelor, mai mult de 50% dintre români dorm mai putin de 7-8 ore pe noapte și peste 75% suferă de epuizare.” 

Tipuri de insomnii:

  1. In functie de durată, insomnia poate fi de trei feluri:
  • insomnie temporară sau pasageră – durează maxim trei nopti;
  • insomnie acută – simptomele persistă săptămâni întregi;
  • insomnie cronică – poate dura de la câteva luni până la câțiva ani. Este provocată de probleme medicale mai grave.
  1. In funcție de cauze, insomnia poate fi:
  • provocată de consumul de medicamente sau de alte substanțe – apare în cazul persoanelor care urmează tratamente medicale de durată pentru alte afecțiuni sau la cei care consumă cafea, energizante sau alcool în cantități mari;
  • provocată de alte afecțiuni medicale: tulburări psihice, artrită sau apnee;
  • fără cauze specifice – poate fi provocată de factori externi (zgomote), lipsa unor condiții optime de odihnă sau programul extins la locul de muncă.

4. Insomnia la adolescenți

Insomnia la adolescenți

În volumul Criza adolescenței, Stephane Clerget, psihiatru pentru copii și adolescenți, consideră că insomnia este o cauză a perioadei adolescenței.

Conform L’Institut national de la santé et de la recherche médicale (INSERM) din Franța, mai mult de o persoană din două, cu vârsta între 13 și 19 ani, are dificultăți de a adormi, sau nu se simte odihnită dimineața, iar una din patru se trezește regulat în timpul nopții.

Insomnia îi determină pe adolescenți să apeleze la somnifere sau să le folosească pe ale părinților. Mai ales fetele apelează la somnifere. Riscul de a dezvolta o dependență de somnifere este foarte ridicat! Alți adolescenți apelează la droguri deoarece au un efect calmant.

5. Cauzele insomniilor

Vorbind la modul general, cauzele insomniei sunt:

  • stresul;
  • lipsa somnului care cauzează și mai mult stres, declanșând un cerc vicios;
  • unele medicamente;
  • consumul de cafeină sau alcool înainte de culcare;
  • afecțiuni fizice sau psihice;
  • tulburările hormomonale;
  • temperaturile extreme;
  • schimbarea fusului orar;
  • altele.

Să vorbim mai pe larg despre ceea ce cauzează insomniile adolescenților!

  1. O cauză fiziologică.

La pubertate, organizarea cerebrală a somnului se modifică, ea devenind de tip adult.

Durata somnului evoluează astfel: 17 ore la naștere, 14 ore la vârsta de un an, 10 ore la vârsta de 10 ani și 8 ore la vârsta de 16 ani.

Ora de culcare crește de la ora 21, la miezul nopții.

Partea de somn corespunzătoare viselor se dimunează de la 50% la naștere, la 30% în copilărie și 20-25% în adolescență.

  1. Mediul înconjurător.

Dacă mediul este zgomotos, camera inconfortabilă sau părinții se culcă târziu, adolescentul va adormi cu greu.

  1. Igiena de viață a adolescentului.

Dimineața este cel mai bun moment pentru practicarea unui sport. Practicat târziu în timpul zilei, el este un excitant pentru câteva ore și va alunga somnul.

Același rol de excitanți care determină alterarea somnului îl au și cafeaua, tutunul, alcoolul, drogurile sau ceaiul.

  1. Cauze fizice.

Ele pot fi descoperite și tratate în urma unui examen medical. De exemplu, hipertensiunea poate fi o cauză a insomniei.

  1. Cauze psihologice.

Ele pot fi consecințe ale unor tulburări mai vechi care apar în adolescență.

Insomniile

6. Cauzele insomniei la adolescenți

Adolescentul, ca și copilul mic, își exprimă prin intermediul corpului fricile sau conflictele psihice: asemeni nou-născutului care aruncă biberonul, are colici sau nu vrea să doarmă, adolescentul poate refuza să mănânce, poate avea dureri de burtă sau poate suferi de insomnie.

Aceste tulburări se pot rezolva cel mai bine prin psihoterapie. Nu este recomandat tratamentul medicamentos deoarece el poate reprima aceste simptome pentru moment, dar ele se vor reinstala la întreruperea tratamentului.

Să ne gândim la cauzele acestor probleme. Dacă sunt întrebați ce le produce insomnia, adolescenții dau vina pe căldura din casă sau pe salteaua inconfortabilă. La ședințele de psihoterapie sunt descoperite adevăratele cauze:

Seara suntem invadați de amintirile zilei

Seara ne gândim la ziua pe care am încheiat-o.

Noi, adulții, suntem antrenați să ținem la distanță, în plan mental, sursele de stres pe care le-am întâlnit în timpul zilei.

Adolescentul nu știe încă să facă acest lucru și este invadat de conflictele de la școală, din familie sau din alte surse de stres.

Unii adolescenți găsesc, în timpul zilei, persoane cărora se plâng de faptul că nu pot dormi. Acesta este un lucru foarte util deoarece ajung să se cunoască, să se înțeleagă și să-și adapteze comportamnetul.

Dar dacă adolescentul nu are cu cine să vorbească despre lipsa de somn, noaptea el se va gândi la ce s-a întâmplat în timpul zilei și va întoarce lucrurile pe toate părțile, în mod obsedant, fără să ajungă la nicio concluzie.

Sunt adolescenți, dar și persoane adulte, care vor să adoarmă cât mai repede pentru a se odihni suficient, dar obțin tocmai efectul contrar.

Mie mi se întâmplă acest lucru atunci când știu că a doua zi trebuie să mă trezesc mai devreme decât de obicei. Îmi tot repet în gând „trebuie să adorm, trebuie să adorm” și constat că timpul trece și doar mă foiesc, dar de adormit, nici vorbă.

Insomniile

Ca regulă generală: adolescenții care nu pot dormi sunt persoane care nu au încredere în ceilalți. Ei au o teamă înconștientă de a nu mai fi stăpâni pe situație, de a fi acaparați de gânduri și ghidați de pulsiuni.

Gândurile de care se apără pot fi, de exemplu, de natură sexuală, chiar dacă adolescentul și-a început viața sexuală. Când sunt precoce, relațiile sexuale sunt aproape mecanice și nu au nicio legătură cu afectivitatea. Toacmai de aceea adolescentul le refuză.

7. Combaterea insomniei

Pentru a adormi, adolescentul, ca și copilul mic, trebuie să-și creeze un anumit mediu. Să ne gândim la copilul mic: doarme cu jucăria favorită, are nevoie de gesturi de trandețe, ascultă o poveste spusă de părinte (mereu aceeași în cazul copiilor foarte mici). Poate să-și aranjeze anumite obiecte într-un anumit fel sau poate să ceară un pahar cu lapte. Unii copii folosesc biberonul. Aceste obiceiuri sunt păstrate până pe la vârsta de 7 ani, apoi ele se diminuează și dispar.

Adolescenții se reîntorc la aceste ritualuri. Unii dintre ei, mai ales fetele, păstrează încă jucăria lor de pluș din copilărie. Biberonul este înlocuit cu sticla cu apă de lângă pat sau de țigara fumată seara. Poveștile spuse de părinți sunt înlocuite de telefon și căști. Televizorul poate ajuta la instalarea somnului, dar el este un stimulent senzorial prea puternic și ar trebui evitat.

combaterea insomniilor

În concluzie: pentru adolescenți, un rol important în instalarea somnului îl are mediul înconjurător care asigură trecerea de la copilărie la adolescență.

8. 7 remedii pentru un somn liniștit

Să nu ne lăsăm copleșiți: insomniile au cauze, dar și remedii.

  1. Un mediu liniștit, temperatură optimă, lumină puțină;

2. Patul potrivit: saltea, pernă, pilotă, așternuturi;

3. O cină ușoară formată din carne de pui, pește sau legume;

4. Aceeași oră de culcare;

5. Practicarea unor activități fizice în timpul zilei;

6. Fără device-uri cu 1-2 ore înainte de culcare. Pot fi înlocuite cu muzică sau cu o lectură;

  1.  Fără produse care conțin cofeină după-amiaza târziu.

9. Un exercițiu simplu pentru a dormi mai ușor

Găsește cuvinte care încep cu o anumită literă.

De exemplu:

AB: abecedar, abac, abdomen….

AC: accident, acropole, academician….

AD: adormit, admirat, adevărat…

De ce funcționează acest exercițiu, ca și cel cu număratul oilor? Pentru că atunci când faci un lucru repetitiv:

  • se instalează calmul;
  • gândurile„negre”, care dau năvală în mintea noastră mai ales seara, sunt ținute la distanță.

S-ar putea ca, în ciuda aplicării acestor remedii, insomnia să „nu plece”. În acest caz îți recomand să apelezi la un consilier sau la un psiholog pentru a descoperi cauzele reale ale insomniei tale. Împreună veți stabili pașii pe care să-i urmezi pentru a avea un somn de calitate. Ultima opțiune ar trebui să fie psihiatrul și tratamentul medicamentos.

Dacă vrei să afli mai multe, îți recomand să citești:

–Stéphane Clerget – „Criza adolescenței”

Te pot ajuta să descoperi cauzele insomniei de care suferi. Pentru că, așa cum spuneam, insomniile au cauze dar și remedii! Putem stabili împreună pașii care ți se potrivesc cel mai bine pentru a fi din nou în formă dimineața. Completează, în formularul de mai jos, problema cu care te confrunți.

Să ai o zi frumoasă!

                 Cezarina Nicodei

← Înapoi

Mulțumesc pentru răspuns. ✨

 

 

 

Să-i înțelegem pe adolescenți. Cum să te porți ca părinte cu un adolescent

cezarinanicodei
5/5 - (33 votes)

Să-i înțelegem pe adolescenți

Cum să te porți ca părinte cu un adolescent. 8 situații de viață

Salut! Am scris acest articol ca să îți expic cum să te porți, ca părinte, cu copilul tău adolescent în 8 situații concrete de viață. Să-i înțelegem pe adolescenți! Au nevoie de noi chiar dacă nu știu cum să ne-o spună.

Nu am scris aceste rânduri ca să te fac să te simți prost. Nici nu vreau să-ți reproșez ceva!

Îți voi prezenta 8 exemple de viață și ce să faci pentru a avea o relație armonioasă cu copilul tău. Le poți găsi și în cartea „Cum să-i asculți pe adolescenți și cum să te faci ascultat” scrisă de Adele Faber și Elaine Mazlish care, timp de peste 40 de ani au ținut ateliere cu părinții și conferințe pentru cei implicați în educația copiilor.

Nu contează cu care strategie începi, important este să pui în aplicare chiar acum ceva. Fă primul pas după ce termini de citit acest articol. Începe chiar de azi să schimbi ceva în familia ta! 

Dacă vrei să-mi spui ce problemă ai cu adolescentul tău sau nu știi de ce nu te mai înțelegi cu el, completează formularul de la sfârșitul articolului și îți voi răspunde în cel mai scurt timp.

Hai să-i înțelegem pe adolescenți, sunt copiii noștri!

Cum facem față sentimentelor

  1. În loc să respingi sentimentele…..

„-Abby, de ce plângi?

-Nu vreau să vorbesc cu tine despre asta!

-Dacă vorbești, o să te simți mai bine!

-Scott m-a părăsit!

-Uită-l o să ai o mulțime de alți prieteni:

-Așa crezi tu.”

Acel bine cunoscut „până te măriți, îți trece” amplifică în realitate supărarea și această abordare va înrăutăți supărarea fetei. El denotă și o lipsă de empatie față de suferința cuiva.

Identifică gândurile și sentimentele

„-Abby, ceva te-a necăjit.

-Scott m-a părăsit!

–Nu mă miră că ești așa de supărată!

-Trebuia să mă aștept la asta.

–Asta poate fi dureros.

-M-a durut! Dar mi-am spus că sunt singura la care ține cu adevărat.”

Aici mama nu-i spune fetei „trece” ci o ajută să-și identifice sentimentele și să le facă față. Această abordare are și avantajul că nu amplifică supărarea.

Să-i înțelegem pe adolescenți

2. În loc să ignori sentimentele…

„-O, nu! Mâine trebuie să prezint lucrarea despre Shakespeare.

-Nu-mi spune că nu ai terminat-o!

Dar…

–Niciun dar. Stai jos și fă-o acum!

-Am crezut că am timp până vineri.

–Așa se întâmplă dacă nu-ți planifici totul dinainte.

-Lasă-mă-n pace!

–Ai grijă ce spui!”

Așa procedează majoritatea părinților: critică neglijența elevului și apoi dau sfaturi! Intenția lor este bună, dar comportamentul lor vă declanșa furia copilului care deja este într-o situație dificilă.

Fă-le cunoscute printr-un cuvânt sau sunet

„ -O, nu! Mâine trebuie să prezint lucrarea despre Shakespeare.

-O!

-Îmi dă peste cap toate planurile! În seara asta voiam să mă uita la meci!

–Of!

-Și nu am făcut decât jumătate.

–Mmm.

-Dar acum trebuie să o termin. Profesorul scade nota dacă întârzii.

-Înțeleg.”

Copilul se simte înțeles. Își dă seama singur ce are de făcut și își rezolvă problema.

În loc să îl „ataci” pe adolescent

  1. În loc să îl ataci pe adolescent…

„-Ești un iresponsabil!

-Omule, de-abia am ajuns acasă, de ce țipi la mine?

-Pentru că niciodată nu mă pot baza pe tine! Ai promis dimineață că vei curăța aleea!

-De ce lași totul pe umerii mei? Pe Mark nu-l rogi niciodată să facă ceva!”

Atitudinea tatălui îl umilește pe adolescent.

În acest dialog tatăl țipă, manifestă violență verbală, este autoritar, nu lasă loc la o discuție prietenoasă cu copilul. Fiul ripostează pe același ton încercând să se apere, discuția alunecă spre ceartă și nu spre o lămurire a problemei.

Descrie ceea ce simți

„-Ken, sunt dezamăgit. Mi-ai promis că până ajung acasă aleea va fi curățată.

–Am vrut, tată, dar antrenorul ne-a ținut peste program.

-Deci intenționai s-o faci.

-Da, du-te înăuntru și mă apuc acum de treabă.”

Copiii vor reacționa cu calm atunci când le vorbim despre ceea ce simțim.

Când descrii ceea ce simți, ca părinte, nu mai poți să ridici tonul și astfel discuți este calmă și adolescentul nu mai simte nevoia să intre în gardă.

Părinții „decid” stima de sine a copilului

Când eram copil, mama mea îmi spunea „nu ești bună de nimic”, ori de câte ori făceam ceva greșit, sau „parcă ești moartă”, atunci când făceam lucrurile în alt ritm decât ar fi vrut ea. Atitudinea ei de „stăpân”, nu de părinte, m-a făcut să mă confrunt în viață cu 3 mari probleme, și cred că mulți dintre voi vă regăsiți aici:

-frica de eșec. Mereu depun un efort foarte mare pentru a nu greși, pentru a fi totul perfect, pentru a controla toate detaliile. Nu e sănătos ceea ce fac pentru că oamenii au dreptul să greșească! Mai mult, când vreau să fac ceva ce nu am mai făcut sau este foarte important, sufăr de anxietate.

-o stimă de sine scăzută. Asta înseamnă că nu am curaj să spun „nu” pentru că țin foarte mult ca oamenii să mă placă. Și nu e bine! Trebuie să spui „nu” atunci când nu vrei să faci ceva, nu-ți place sau consideri că nu tu trebuie să faci acel lucru!

–victimizarea. Am renunțat să mă iubesc pe mine pentru că îi consideram pe alții mai importanți în viața mea. Asta duce la frustrări și nefericire. Când nu-ți mai pasă de alții, ci doar de tine, atunci ești cu adevărat fericit!

Este teribil de dăunător să vă criticați copiii dacă au făcut o greșeală, într-un anumit context. E doar o situație. Viața e plină de o mulțime de situații în care ei pot fi extraordinari! Să-i înțelegem pe adolescenți atunci când greșesc și să-i apreciem și să-i încurajăm atunci când fac lucruri bune, chiar dacă sunt mărunte sau par neînsemnate.

Când ești gata să reproșezi sau să ameninți…

  1. În loc să reproșezi…

„-Uite ce ai făcut cu puloverul tău!

-Nu am făcut nimic, doar l-am spălat.

–L-ai stricat!

-De unde să știu că va intra la apă?

Oferă informații

-Draga mea, ar fi bină să verifici eticheta înainte de a pune puloverul în mașina de spălat.

-S-a făcut așa de mic! Da, uite: se spală numai în apă rece. De acum înainte…”

Dacă li se explică, adolescenții sunt dispuși să-și asume greșelile.

5. În loc să ameninți sau să dai ordine…

„-N-o să porți tricoul ăla uzat la restaurant.

-De ce nu? E doar puțin rupt.

–Dacă nu te îmbraci cu ceva decent, poți să rămâi acasă.

-Bine. O să stau acasă.”

Tonul amenințător îl supără pe adolescent și va contraataca.

Oferă-i posibilitatea de a alege

„-Chris, mergem la un restaurant unde oamenii se îmbracă puțin mai elegant.

-Și?

–Nu ai putea să-ți pui și tu un tricou mai puțin uzat…sau poate îți pui un sacou peste acest tricou.

-Nu mă schimb. Unde este sacoul meu?”

Ambii sunt mulțumiți!

Să-i înțelegem pe adolescenți

Alternative la pedeapsă

  1. Fă-ți cunoscute sentimentele:

-Jeff, sunt foarte supărat! Am găsit scrisoarea asta de avertizare pe jos, în camera ta.

-O, da, am deschis-o din greșeală. Voiam să ți-o arăt.

-Când? A venit acum o săptămână. Dar ce mă neliniștește cu adevărat este că în tot acest timp am crezut că ți-ai făcut temele.

-Ei bine, am fost foarte presat de fotbal și de tot.

  1. Fă-ți cunoscute așteptările:

-Jeff, mă aștept la tine să-ți reevaluezi prioritățile. Școala este înaintea fotbalului.

-Da, tată…

–Mă aștept deasemenea, că dacă te întreb dacă ți-ai făcut tema, să-mi răspunzi sincer.

  1. Oferă-i o șansă

-După cum văd, Jeff, ai două posibilități: să renunți la fotbal până termini tot…A doua, să găsești o modalitate de a împăca și temele și fotbalul. Cred că ai să te descurci.

Dacă adolescentul neglijează în continuare obligațiile școlare, atunci părinții pot trece la acțiune:

-Jeff, profesorul tău de matematică mi-a dat telefon. A spus că nu ai făcut nicio temă săptămâna asta.

-Pentru că antrenorul ne-a ținut peste program.

-Deci antrenamentul la fotbal interferează din nou cu temele tale.

-Da, dar…

-Iată de ce vreau să iei o pauză de la fotbal.

-Tată, nu poți să-mi faci una ca asta! Echipa are nevoie de mine.

-Și te va avea înapoi imediat ce recuperezi și poți respecta un orar în care îți faci timp și pentru teme și pentru fotbal.

Părinții sunt răi

Este bine de știut: atunci când sunt pedepsiți, adolescenții NU se gândesc la greșeala pe care au făcut-o, ci la cât de răi sunt părinții pentru că îi pedepsesc.

Amintiți-vă de adolescență, vă recunoșteați greșelile? De cele mai multe ori, nu! Mereu găsem motive care să scuze greșeala. Părinții erau cei răi pentru că nu ne înțelegeau!

Tu cu ce probleme te confrunți în familie? Scrie-mi un mesaj și hai să descoperim împreună care e soluția. Nu amâna! Lucrurile nu se vor rezolvă de la sine. De ce să nu vorbiți sau să vă certați când vă întâlniți? În multe familii cu adolescenți este această atmosferă de „luptă” pentru că fiecare vrea să fie ascultat. Poate fi și liniște, crede-mă. Și la mine a fost la fel. A fost!

Dacă vrei să afli mai multe, îți recomand să citești următoarele cărți de parenting:

  1. Kent Hoffman, Glen Cooper, Bert Powell – „Cum să crești un copil sigur de sine”;
  2. Philippa Perry – „Cartea pe care v-ați fi dorit să o citească părinții voștri”, un bestseller internațional.

Să-i înțelegem pe adolescenți e posibil doar dacă vrem! Totul depinde de noi E alegerea noastră!

Să ai o zi bună!

                          Cezarina Nicodei

← Înapoi

Mulțumesc pentru răspuns. ✨

 

Adolescenți scăpați de sub control și o metodă garantată pentru a restabili echilibrul

cezarinanicodei
5/5 - (21 votes)

Adolescenți

Atunci când faci același lucru, nu te aștepta să obții rezultate diferite!

Punctul de plecare al acestui articol l-a constituit discuția cu mama unui elev, pe care îl cunosc de mai bine de 2 ani. Mama vine la școală de 2-3 ori pe an, ne uităm în catalog și își arată nemulțumirea față de notele și absențele adolescentului. 

Apoi urmează aceeași întrebare: Ce mă sfătuiți să fac?  Nu mai știu cum să mă port cu el! Mai am o fiică care învață bine, nu are absențe și se pregătește să dea la medicină. El este total opusul ei!

L-am chemat pe adolescent și am stabilit ca mama să-l aducă dimineața la școală și să ne uităm împreună în catalog cât mai des posibil, pentru a nu aștepta să se adune absențe. Adolescentul cobora din mașină apoi pleca la o cafea! Absențele nu au dispărut și nici notele proaste.

După ce am citit cartea Adolescenți scăpați de sub control  de Dr. Scott P. Sells, i-am propus mamei o nouă abordare: să încheie cu adolescentul un contract scris, care să conțină recompense și pedepse pentru acțiunile considerate greșite de către părinți. 

Mama m-a privit lung și uimită. Nu, nu fac asta,  a fost răspunsul ei. Și lucrurile au continuat că și până atunci! Pentru mine a fost clar că mama venea la școală doar ca să se plângă, juca rolul de victimă, dar nu avea nici cea mai mică intenție de a schimba lucrurile în familie.

Adolescenți scăpați de sub control

Adolescenți scăpați de sub control

Vârsta adolescenței este plină de neprevăzut pentru mulți părinți. Ei se văd puși în fața unor situații dificile cărora trebuie să le facă față. Dar măsurile adoptate de ei nu trebuie să înrăutățească situația și nu trebuie să ducă la o ruptură între părinți și adolescenți. 

Prin acest aricol îmi propun să-i sprijin pe părinții aflați în dificultate și care s-au hotărât să preia frâiele în ceea ce privește comportamentul sau comportamentele negative ale propriilor copii.

Ce vei putea afla în acest articol

  1. Cum recunoști un adolescent scăpat de sub control;
  2. Cauzele acestui comportament;
  3. Stabilește problema adolescentului;
  4. O metodă sigură pentru a restabili echilibrul.

1. Cum recunoști un adolescent scăpat de sub control

Dr. Scott P. Sells apreciază că  dacă adolescentul (12-18 ani) s-a comportat într-unul din modurile următoare în ultimele șase luni și în trei sau mai multe din aceste moduri în ultimele 12 luni, poate fi numit „scăpat de sub control”:

  • a mințit grav în repetate rânduri;
  • a manifestat cruzime fizică față de oameni sau animale;
  • a lovit sau a amenințat diverse persoane;
  • a distrus bunuri;
  • a lipsit de la școală în mod regulat;
  • are în mod constant rezulate slabe și probleme de adaptare la școală;
  • a amenințat cu sinuciderea;
  • a provocat incendii;
  • a ignorat regulile formulate de adulți;
  • a provocat delicte sexuale (viol);
  • abuzează de alcool și droguri;
  • își proiectează o imagine de „dur”;
  • se enervează ușor și este impulsiv;
  • îi face vinovați pe alții de propriile greșeli și nu-și asumă răspunderea pentru faptele reprobabile comise;
  • manifestă riscul de a dezvolta o „dereglare antisocială”, adică manifestă într-o mică măsură remușcări sau sentimente de vinovăție, când provoacă durere sau suferință celor din jur.

Aceste comportamente se întâlnesc frecvent la adolescenți. Ele sunt indicii ale unui adolescent scăpat de sub control numai dacă persistă sau sunt repetitive!

2. Cauzele acestui comportament

În cartea amintită mai sus, Dr. Scott P. Sells prezintă 7 cauze care transformă un adolescent obișnuit într-un adolescent scăpat de sub control:

  • Regulile sunt neclare. Dacă rămân și la stadiul de reguli verbale, ele vor fi mereu încălcate de adolescent. Este cazul mamei, pe care l-am menționat la începutul articolului.
  • Părinții nu țin pasul cu modul de a gândi al adolescenților. Adolescenții sunt informați, internetul este o sursă inepuizabilă de modele pentru ei.
  • Ciupitul corzilor sensibile, prin „corzi sensibile” înțelegând înjurături, datul ochilor peste cap sau afirmații de genul: nu ești tatăl meu, nu sunt obligat să te ascult, nu pot să te suport, etc. Părinții nu pot rămâne calmi în fața acestor izbucniri ale adolescentului și de aceea nu pot aplica o pedeapsă pentru că totul se transformă într-un vacarm.
  • Beția de putere a adolescenților. Este o caracteristică a adolescenților scăpați de sub control care se simt puternici atunci când țin sub control părinții, școala sau prietenii.
  • Principiul plăcerii sau trăiește clipa. Adolescenții scăpați de sub control nu se gândesc la urmări, la ce va fi în anii următori. Important este să aibă sau să obțină în clipa de față ceea ce își doresc.
  • Puterea grupului de prieteni. Este limpede în ce grup se simte bine un adolescent scăpat de sub control!
  • Folosirea greșită a forțelor exterioare. Părinții lasă în grija școlii sau a societății educarea copiilor deoarece ei sunt prea ocupați ca să o facă.

3. Stabilește problema adolescentului

Ce anume te deranjează la adolescent? Că lipsește de la școală? Că are note mici? Că vine foarte târziu acasă? Consumă alcool sau droguri? Vorbește urât? Fuge de acasă?

Scrie pe o foaie o listă cu toate schimbările pe care ai vrea să le vezi că se produc la adolescent. Gândește-te apoi cât de importante sunt ele pentru tine sau dacă poți lăsa lucrurile așa cum sunt. Ce consideri că este cel mai dăunător pentru adolescent sau pentru familie?

Dacă există comportamente care pun în pericol siguranța adolescentului, cum ar fi: amenință cu sinuciderea, este violent, consumă droguri sau alcool, declanșează incendii, acestea sunt primele probleme care trebuie rezolvate și vor fi trecute în capul listei.

Întreabă-l și pe adolescent cu ce probleme se confruntă, ce ar vrea să schimbe și nu reușește. Ține cont și de propunerile lui.

Apoi alege una sau cel mult două situații pe care nu le mai poți tolera. Ești hotărât să faci o schimbare? Ești hotărât să nu cedezi în fața adolescentului până când acesta nu-și va modifica comportamentul?

A venit momentul cel mai important: să treci la acțiune!

4. O metodă sigură pentru a restabili echilibrul

Realizează un contract scris

  • El va cuprinde prima sau primele două situații din lista de comportamente care trebuie schimbate la adolescent. 

Aceste situații devin reguli în contract! Formulează-le cât mai clar, eventual definește-le.

  • Încearcă să anticipezi cum va evita adolescentul respectarea regulilor. De exemplu, dacă problema o reprezintă absențele de la școală. Este pedepsit când lipsește sau și când întârzie?
  • Notează apoi cum vei verifica respectarea regulilor.
  • Vei trece apoi urmările încălcării regulii/regulilor. Aici gândește-te la cel doare cel mai mult pe adolescentul tău, la ce nu poate să renunțe: telefon, bani, libertate, haine de firmă, prieteni, mașină, încrederea pierdută a părinților, etc.

Realizează, pe cât posibil, o ierarhie a lor și trece primele 10 consecințe sub fiecare regulă.

  • Întocmește apoi o listă cu consecințe pozitive sau recompense. Ce-și dorește cel mai mult adolescentul? Acesta va fi pus în fața propriei alegeri: sancțiuni, dacă încalcă regula, recompense dacă o respectă.
  • Stabilește un termen de cel puțin o lună până când adolescentul nu va mai încălca regula. Este firesc ca acesta să nu se schimbe peste noapte, așa că acordă-i timpul necesar.
  • Discută cu adolescentul tău contractul. Ține cont și de părerile lui, poți chiar să le incluzi în contract.
  • Semnează și tu și adolescentul contractul.

Adolescenți scăpați de sub control

Fă-ți un plan de rezervă

Planul acesta va cuprinde soluții la întrebări de felul Ce fac dacă…..? Ce faci dacă totuși adolescentul, deși pedepsit, continua să absenteze? O soluție ar fi să te duci cu el la școală și să stai acolo toată ziua. Se va simți umilit în fața colegilor și cu siguranță nu-și va mai dori să te vadă acolo ziua următoare. 

Ce fac dacă….șeful nu mă învoiește? Poți apela la un coleg, vecin sau rudă care să meargă cu adolescentul. 

Aplicarea cu succes a contractului depinde foarte mult de anticiparea unor situații neprevăzute, așa că trebuie să-ți imaginezi cât mai multe dintre ele, chiar de la început.

Probleme de familie

Multe contracte dau greș deoarece sunt sabotate chiar din interior, de către familie. Îți voi prezenta o listă cu astfel de probleme și gândește-te dacă ele există și în familia ta, deoarece va trebui să le rezolvi mai întâi pe acestea și apoi să te îndrepți spre problemele adolescentului:

  • consum de alcool sau droguri în familie;
  • violență domestică;
  • boli mintale;
  • abuz sexual;
  • amenințări cu sinuciderea;
  • neînțelegeri între soți;
  • părinte unic;
  • relațiile cu un părinte vitreg;
  • divorț, etc.

Ar mai fi bine să știi

Un adolescent scăpat de sub control nu va face economie la înjurături, îmbrânceli, amenințări atunci când vei pune în aplicare contractul. Ori de câte ori va încerca să te intimideze prin astfel de comportamente, părăsește încăperea. Dacă vine după tine, încuie-te în cameră sau pleacă de acasă pentru scurt timp. În felul cesta nu te vei enerva, nu te vei certa și vei putea rămâne ferm pe poziție.

Când apar astfel de situații, înainte de a pleca, fii scurt și la obiect. Nu te ajută să-i dai explicații sau să-i faci morală adolescentului. Folosește câteva cuvinte care nu-i lasă adolescentului loc pentru comentarii: și totuși, oricum, asta-i regula, sau fără excepție. Cum îți sună când spui: și totuși, asta-i regula! Nu-i așa că ești mai calm?

Și încă un lucru important: toți suntem sensibili la aprecieri, la cuvinte de laudă, la încurajări. Este adevărat că în contractul cu adolescentul, primele menționate sunt pedepsele, dar de câte ori observi o schimbare în bine la adolescent, nu fi zgârcit cu laudele. Toți avem și părți bune și părți mai puțin bune. Nu te mai focusa doar pe ceea ce face el greșit. Cu siguranță vei descoperi la el și calități, dacă vei vrea să le descoperi.

Cărți de parenting

Dacă vrei să afli mai multe despre parenting, îți recomand câteva cărți, care mie mi-au fost de mare folos nu doar pentru înțelegerea adolescenților, dar mi-au oferit și un ghid pentru a-mi îmbunătăți relațiile cu ei:

  1. Dr. Scott P. Sells – Adolescenți scăpați de sub control
  2. Kent Hoffman, Glen Cooper și Bert Powell – Cum să crești un copil sigur de sine
  3. Philippa Perry – Cartea pe care v-ați fi dorit să o citească părinții voștri, un bestseller internațional.
Filme

Sunt câteva filme în care este vorba despre părinți care au de-a face cu adolescenți scăpați de sub control, dar care nu reușesc deoarece ei înșiși au probleme: 

  • Parenthood (Cum să fii părinte)
  • American Beauty
  • American X
  • Jack the Bear (Ursul Jack)
  • When a Man Loves a Woman (Când un bărbat iubește o femeie)
  • LOL

Dacă vrei să afli mai multe despre mine, te invit să vizitezi pagina Acasă.

Sau poți citi articolele din pagina Articole.

Tu cum te înțelegi cu copilul tău? Dacă te pot ajuta, lasă-mi un mesaj în formularul de mai jos.

Să ai o zi minunată!

Cezarina Nicodei

← Înapoi

Mulțumesc pentru răspuns. ✨

Poți fi mai bun decât părinții tăi

cezarinanicodei
4.9/5 - (30 votes)

 

Adolescența

„Cum să crești un copil sigur de sine”

Multe dintre dificultățile pe care le întâmpină copiii noștri și multe dintre dificultățile pe care le avem noi, ca adulți, își au originea în copilărie. Nu doar în primii ani de viață, ci în primele luni de viață sau chiar în perioada intrauterină.

Acesta este rezultatul cercetărilor psihiatrului pediatric britanic John Bowlby și ale psihologului canadiană Mary Ainsworth. Ei au fundamentat Teoria atașamentului, devenită o disciplină de sine stătătoare și nu doar o componenntă a psihanalizei.

Această teorie a fost dezvoltată de psihoterapeuții Kent Hoffman, Glen Cooper și Bert Powell, în lucrarea Cum să crești un copil sigur de sine.

Un copil fără atașament securizant

Când unui copil i-a lipsit atașamentul securizant, el se confruntă cu:

  • Dificultăți la școală;
  • Prietenii nesincere și de scurtă durată;
  • Probleme de sănătate;
  • Gestionează mai greu experiențele emoționale.

Când o persoană nu a avut parte de un atașament securizant, se va confrunta cu:

  • Lipsa încrederii în sine;
  • Performanțe slabe la muncă sau muncă în exces;
  • Probleme de sănătate legate de stress;
  • Vitalitate fizică scăzută (se plâng adesea că se simt obosiți);
  • Relații intime nesatisfăcătoare;
  • Își doresc să fie cei mai buni părinți dar nu știu cum.

Educația transmisă din generație în generație

Așa cum am menționat și în articolul „10 pași pentru îmbunătățirea comunicării cu copilul tău”, la noi în țară educația este preluată din generație în generație.

Lucrurile s-au schimbat, avem informații, copiii noștri sunt informați, putem crește copii care să fie fericiți nu nehotărâți, timizi, fără încredere în ei, sau care devin fie depresivi, fie agresivi și violenți. Poți fi mai bun decât părinții tăi!

Să nu ne criticăm părinții pentru modul în care ne-au crescut deoarece au făcut tot ce au putut cu cunoștințele pe care le aveau atunci. Dar este responsabilitatea noastră să citim, să învățăm, să descoperim modele actuale de educație, care sunt mult mai eficiente.

Poți fi mai bun decât părinții tăi

 

Dacă ne dorim tot ce e mai bun pentru copiii noștri, haideți să oprim acest bulgăre de zăpadă al educației transmise din generație în generațies!

Copiii noștri pot dezvolta relații sociale normale, sănătoase, de durată, își pot alege o carieră într-un domeniu care să le placă, pot avea o familie fericită. Dar bazele acestui viitor le punem în primele luni de viață ale bebelușului.

Dacă mama nu este lângă bebeluș atunci când acesta plânge pentru că este ud sau flămând, hormonul stresului invadează creierul lui. Stresul declanșat de faptul că nu vine nimeni care să-i satisfacă nevoia de atașament, îl va marca negativ pe noul născut pentru tot restul vieții, nu doar în copilărie: el va fi mereu preocupat de cum să facă față pericolelor.

Această nesiguranță din copilărie va fi cauza dezamăgirilor de la vârsta adultă. Dar tu poți fi mai bun decât părinții tăi! Pentru că știi cauzele suferințelor de mai târziu.

Crescut într-o casă de copii

În orfelinate sau în medii în care nu există atașamentul dintre bebeluș și un adult, acesta devine trist, deprimat, stresat, apatic și nu se mai dezvoltă deloc.

Am avut elevi proveniți de la casele de copii. Au au un chip imobil, o fizionomie specifică. Chiar și atunci când râd, rămâne ceva imobil pe fața lor parcă nu ar reuși să antreneze toți mușchii feței.

Sunt mereu în alertă, parcă lupta lor pentru supraviețuire nu încetează nicio clipă. Înțeleg și învață mai greu și se concentrează foarte greu.

Ei sunt dovada vie că fără atașament și securitate în prima copilărie, nu pot ține pasul cu copiii de aceeași vârstă care au avut părinții alături când au fost mici.

Părinții super protectori

La polul opus sunt părinții super protectori, dar și acești copii vor întâmpina mai târziu probleme de adaptare pentru că le va fi dificil să se descurce în situații din viața zilnică și să ia decizii.

Și încă ceva: a-i spune mereu unui copil că este cel mai bun, nu-i va crește încrederea în sine, ci-l va îndrepta spre narcisism.

Trebuie să fim obiectivi cu copiii noștri și să-i lăudăm pentru calități, dar să le explicăm că au imperfecțiuni, să le discutăm cu ei și să le acceptăm, nu să ne prefacem că nu există.

Cum se manifestă copiii care au avut parte de atașament securizant

1.     Au o stima de sine crescută;

2.     Știu că majoritatea problemelor au o soluție;

3.     Sunt optimiști;

4.     Sunt mai fericiți alături de părinți;

5.     Se înțeleg mai bine cu prietenii;

6.     Au prietenii mai solide;

7.     Știu să ceară ajutorul prietenilor;

8.     Au relații mai bune cu frații sau surorile;

9.     Au încredere în oamenii pe care îi iubesc;

10.  Dezvoltă și mențin relații sociale care ajută la susținerea sănătății individului.

Pe scurt, atașamentul securizant înseamnă că cel mic se simte în siguranță și poate explora lumea din jur sau se poate retrage pentru a se liniști.

Criza adolescenței

Întâlnesc mereu adolescenți care nu-și mai ascultă părinții, sunt agresivi fizic și verbal cu cei din jur, în cazuri extreme, pleacă de acasă.

Ne-am obișnuit să spunem că este „criza adolescenței”. E greșit, pentru că ea nu se manifestă în mod generalizat. Cu ea se confruntă adolescenții care, în copilărie, nu au simțit acest atașament securizant și de aceea nu au avut curaj să exploreze lumea, nu au avut inițiativă, dorințele lor nu au fost luate în seamă de adulții care au avut grijă de ei.

Criza adolescenței înseamnă frustrări adunate și reprimate de-a lungul copilăriei.

„Până te măriți îți trece!”

Am să readuc în discuție și un alt obicei specific culturii noastre, acel „până te măriți îți trece!”.

Când copilul se lovește, îl doare ceva, a pățit ceva și este speriat, nemulțumit, traumatizat, noi spunem: ești urâtă când plângi, băieții nu plâng, nu te mai smiorcăi, lasă că îți trece, uite că plânge și jucăria, nu mai plânge pentru că râd copiii de tine, hai să ne jucăm cu păpușa/mașinuța, vrei să mâncăm o înghețată? etc.

Pentru un copil, toate aceste mesaje îi transmit două lucruri:

1.     Că nu-i înțelegem sentimentele sau pur și simplu nu ne pasă;

2.     Că nu trebuie să-și exprime sentimentele.

 

Poți fi mai bun decât părinții tăi

Să fim empatici cu copiii noștri

Ar trebui să-i spunem copilului: te doare nu-i așa? Te înțeleg, și pe mine m-ar durea dacă aș păți asta…Adică să-i arătăm empatie, să încercăm să-l liniștim, să ne simtă lângă el nu să vadă că vrem să ignorăm cee ce simte el.

Acești copii, față de care nu manifestăm empatie, vor înțelege că teama sau tristețea sunt greșite, că ele nu trebuie exprimate, așa că, ulterior și le vor înăbuși.

La rândul lor, ca adulți, vor demonstra lipsă de înțelegere față de sentimentele celorlalți, îi vor abuza pe alții, vor avea dificultăți în a menține o relație, vor dezvolta anxietate cronică sau singurătate.

Un lucru este sigur: sentimentele de singurătate, frică, furie, neîncredere, rușine, sunt învățate foarte devreme de unii copii, datorită lipsei de înțelegere și de atașament din partea părinților și ele se transmit de la o generație la alta.

Părintele a tot știutor

Cum se poate dezvolta armonios un copil dacă părintele spune mereu: eu știu, eu am dreptate, eu am trecut prin viață, de unde să știi tu?!  Copilul se va transforma în victimă, îi va dispărea capacitatea de a lua decizii și creativitatea, nu va reuși să-și construiască încrederea în propria persoană.

Mai târziu, în relații va juca același rol de victimă. Va fi nefericit dar incapabil să înțeleagă de ce, incapabil să-și spună sentimentele și să iasă din acest rol.

Poți fi mai bun decât părinții tăi

Toți părinții întâmpină dificultăți în creșterea copiilor. Toți facem greșeli  și nu în mod intenționat. Toți facem pentru copiii noștri tot cee ce credem că este cel mai bine. Nimeni nu provoacă suferință propriului copil în mod intenționat.

Atunci când îl facem pe copil să sufere este pentru că la fel am fost crescuți și noi. Cei mai mulți dintre noi nu am simțit un atașament securizant în copilărie. Acum ne creștem copiii după tiparul după care am fost crescuți și noi.

Să ne cerem iertare

Partea bună este că aceste limitări pot fi schimbate. Orice greșeală poate fi reparată.

Putem să ne cerem iertare atunci când greșim: iartă-mă pentru că n-am stat mai mult cu tine, pentru că nu te-am ajutat atunci când…,pentru că nu te-am înțeles atunci…, pentru că nu ți-am dat dreptate sau pentru orice acțiune care provoacă suferință copilului nostru.

Nimic nu contează mai mult pentru copil decât părintele care își cere iertare. Este important să reparăm orice greșeală.

Le vom arăta astfel copiilor că le suntem aproape și că la rândul lor, pot îndrepta greșeli.

Dacă ceea ce am scris te-a făcut să te gândești la educația pe care ai primit-o și vrei să-i asiguri copilului tău șansa de a avea o viață diferită, o viață cu mai puțină frică, anxietate, cu relații interumane care să funcționeze, lasă-mi un mesaj și putem găsi împreună o cale pentru schimbare.

Cărți de parenting

Dacă vrei să citești o carte de parenting, îți recomand cartea pe care am amintit-o la începutul articolului: „Cum să crești un copil sigur de sine”, autori Kent Hoffman, Glen Cooper și Bert Powell și Philippa Perry – „Cartea pe care v-ați fi dorit să o citească părinții voștri”, un bestseller internațional.

Raport UNICEF

În țara noastră este nevoie de educație parentală deoarece, așa cum spuneam la începutul articolului, părinții noștri nu au avut cunoștințele și competențele necesare pentru a ne asigura o dezvoltare plină de siguranță și de încredere în noi înșine. La fel facem și noi, la fel vor face, la rândul lor și copiii noștri. 

Părinții noștri, bunicii noștri, nu aveau informații despre o educație „altfel” decât o primiseră la rândul lor. Dar noi avem informații și suntem răspunzători dacă nu le accesăm și refuzăm să schimbăm ceva în mentalitatea noastră învechită despre parenting.

Într-un raport publicat de UNICEF, se arată câteva din avantajele îmbunătățirii educației parentale: 

Îmbunătățim competențele parentale pentru a stimula:

  • interacțiuni pline de respect și afecțiune între părinți și copii;
  • sprijinul și oportunitățile de învățare pentru părinți și copii;
  • schimbul de experiență între părinți și susținerea reciprocă;
  • protecția împotriva pericolelor fizice;
  • nutriție și îngrijire medicală corespunzătoare.

De asemenea, copiii sunt ajutați:

  • să devină independenți;
  • să își asume responsabilitatea și să facă alegeri inteligente;
  • să se implice în activități care contribuie la dezvoltarea lor și la formarea unei stime de sine sănătoase;
  • să beneficieze de oportunitatea de a observa și socializa cu modele pozitive.

Schimbarea noastră poate schimba viitorul copiilor noștri. Haideți să o facem!!

Poți fi mai bun decât părinții tăi!

Dacă vrei să afli mai multe despre mine, accesează pagina Acasă.

Să ai o zi frumoasă!

Cezarina Nicodei

← Înapoi

Mulțumesc pentru răspuns. ✨

 

 

10 pași pentru îmbunătățirea comunicării cu copilul tău

cezarinanicodei
5/5 - (32 votes)

10 pași pentru îmbunătățirea comunicării cu copilul tău

Nu există o rețetă pentru îmbunătățirea  comunicării cu copilul tău!

10 pași pentru îmbunătățirea comunicării cu copilul tău:

  1. Ascultă-l!
  2. Fii empatic!
  3. Nu-i da sfaturi!
  4. Nu-l critica!
  5. Explică-i urmările faptelor teribiliste;
  6. Lasă-l să-și aleagă singur drumul în viață;
  7. Acordă-i sprijin în acțiunile lui;
  8. Nu-l compara cu nimeni;
  9. Nu-i cere lucruri nerealiste;
  10. Responsabilizează-l pe copil.

Eu am aplicat acești pași atât cu copilul cât și cu elevii mei. Pentru că la mine au funcționat, îți recomand să îi aplici și tu! Nu există o rețetă care să funcționeze în toate cazurile!
Încearcă ceea ce crezi că se potrivește în cazul tău! Fii perseverent și vei vedea rezultatele!
Cel mai important este să treci la acțiune chiar acum. Nu mai amâna! O familie fericită îi face pe toți fericiți. O familie nefericită, nu bucură pe nimeni!
La sfârșit este un formular de contact în care poți să-mi descrii cu ce situație te confrunți. Putem găsi împreună soluția potrivită!

Dacă vrei să afli mai multe despre mine, intră pe pagina Acasă sau pe pagina Servicii. 

10 pași pentru îmbunătățirea comunicării cu copilul tău

Ascultă! Comunicare înseamnă să nu dai sfaturi și să nu critici!

  îmbunătățirea comunicării cu copilul tău

 

  1. Ascultă!

Este primul și cel mai important lucru de care are nevoie adolescentul! Acesta este și primul din cei 10 pași pentru îmbunătățirea comunicării!

Dacă îi ceri să-ți povestească cum se simte și nu vrea, eventual se răstește la tine, întreabă-te „care e motivul”?!
De aici începe îmbunătățirea comunicării cu copilul tău!  Poate nu l-ai mai întrebat ce face sau cum se simte de când era mic. Sau au fost momente când ai venit obosit și nervos acasă  și i-ai spus că nu poți să-l asculți! Poate i-ai spus că nu te interesează poveștile/nimicurile pe care ți le spune.    

Amintește-ți că atunci când era mic îți punea o sumedenie de întrebări și îi răspundeai. Când a crescut și nu te-a mai sâcâit cu întrebări, ați vorbit tot mai puțin.

Sunt multe cauze care îl pot determina pe adolescent să nu-ți mai vorbească. Stai de vorbă cu adolescentul și cere-ți iertare. Spune-i că îți pare rău pentru că nu l-ai ascultat! Îți va fi greu la început dar poți să faci asta! E copilul tău și vrei să fiți din nou o familie fericită.

Și au am trecut printr-un moment în care toate discuțiile cu fiul meu se terminau în ceartă. Nu mai reușeam să comunicăm.

După mai mult timp, mi-am cerut iertare pentru că nu l-am ascultat și nu l-am înțeles! Din acel moment, am început din nou, încet, încet, să ne ascultăm unul pe altul. Funcționează!

Copiii apreciază cel mai mult când părinții își cer iertare!!

Nimănui nu-i place să fie considerat inferior!

2. Fii empatic!

Încearcă să fii în locul adolescentului și să înțelegi prin ce stări trece. Acesta este al doilea, ca importanță, din cei 10 pași pentru îmbunătățirea comunicării!

Și mie mi-a luat ceva timp ca să înțeleg empatia. Mă gândeam: dacă eu mă simt bine azi, cum să devin dintr-o dată tristă, așa cum era el? Am să-ți spun ce am făcut: mi-am amintit de situațiile prin care treceam la vârsta lui.

Copiii noștri trec prin aceleași situații prin care am trecut noi la vârsta lor și mă refer doar în cadrul unei familii. Pentru că părinții își educă copiii așa cum au fost ei înșiși educați la vârsta respectivă.

Așa am reușit să retrăiesc emoțiile de tristețe, frică, abandon sau inutilitate pe care mi le povestea fiul meu și am reușit să-l înțeleg.

3. Nu da sfaturi!

Este unul dintre cele mai grele lucruri pe făcut. Noi toți dăm sfaturi. Pentru că la rândul nostru am primit tone de sfaturi.

Și totuși adolescenții vă spun mereu: „nu-mi mai spune ce să fac!” Sau „știu ce am de făcut!” Cred că este al treilea din cei 10 pași pentru îmbunătățirea comunicării! 

Gândiți-vă voi, părinții, câte sfaturi de la părinții voștri ați urmat? Este un adevăr: atunci când primim sfaturi, imediat apare reacția de a nu le urma. Pentru că sfaturile ne pun într-o situație de inferioritate!

Nu dați sfaturi, întrebați: ce opțiuni ai? Lăsați-i pe copiii voștri să descopere singuri ce posibilități au.

Adolescenții nu comunică  cu părinții deoarece tot ce aud de la aceștia sunt SFATURI! Comunicarea înseamnă tocmai să nu dai sfaturi, ci să-l lași pe adolescent să-ți împărtășească ideile lui! Și acesta e un pas spre îmbunătățirea comunicării cu copilul tău.

4. Nu critica!

Cum te simțeai atunci când proprii părinți te criticau? Inferior, trist, speriat, neliniștit! La fel se simte și copilul tău! Spune-i ce a greșit și de ce ești supărat. Apoi ascultă explicația lui. Vei afla că a avut multe motive ca să facă ceea ce a făcut.

În general, critica nu le place adolescenților. Este foarte important, dacă vrei să comunici cu copilul tău, să renunți la critică! Deși l-am pus pe locul 4, este un pas la fel de important ca primii 3, în topul celor 10 pași pentru îmbunătățirea comunicării!

10 pași pentru îmbunătățirea comunicării cu copilul tău

Toate faptele au urmări: pozitive sau negative

Spuneam la punctul 3 că trebuie să evităm să dăm sfaturi.

Părinții vor protesta: „de unde să știe copilul ce are de făcut”, „eu am trecut prin asta, nu vreau să mai treacă și el”, „la vârsta lui, ce să știe, e cu capul în nori”, „mereu când greșește vine la mine să-l ajut”, „tinerii de azi nu știu nimic, stau toată ziua cu ochii în telefon”, etc.

Așa au făcut părinții noștri, așa procedăm și noi în continuare: dăm sfaturi! Dar generațiile s-au schimbat, lumea s-a schimbat, educația de acum 50 de ani nu mai funcționează azi. Amintiți-vă doar de „calul bălan” din poveștile lui Ion Creangă!

5.Ce faci în acest caz? Explică-le copiilor care sunt urmările faptelor lor teribiliste: violență, alcool, droguri, comportamentele antisociale în general. Chiar dacă sunt promovate pe rețelele social media sau în grupul de prieteni, ele au, în final, consecințe negative asupra sănătății și asupra viitorului lor.

Folosește exemple cât mai actuale din presă, televiziune, familie, poate cunoștințe, vecini. Explică-le chiar că lumea virtuală e diferită de realitatea în care trăiesc. Ajută-i să-și aleagă corect modelele de viață.

Adolescentul trebuie să devină ceea ce vrea el, nu ce vor părinții

6. Lasă-l pe adolescent să-și aleagă drumul în viață.

Dacă este nehotărât, apelează la un Consilier vocațional pentru a descoperi aptitudinile pe care le are și ce meserii i s-ar potrivi. A urma tradiția familiei în ceea ce privește studiile sau meseriile, nu mai funcționează azi. Adolescentul are multe informații și poate dezvolta o pasiune pentru orice meserie.

Este foarte important să-l asculți pe adolescent și să afli ceea ce își dorește el.

7. Acordă-i sprijin în acțiunile lui!

Validarea din partea unui adult îi va crește încrederea și stima de sine. Mulți părinți își văd realizate visurile lor prin intermediul copiilor. Dacă ei fac o meserie care nu le place deși și-au dorit altceva, îl vor influența pe copil să facă ce nu au reușit ei. Sau, dacă părinții sunt mândri de ceea ce fac, vor insista ca viitorul adult să le calce pe urme.

În unele cazuri, părinții au ajuns să practice o meserie care nu le place tocmai pentru că au fost influențați de alții.

Adolescentul trebuie încurajat în multe acțiuni. Dacă are un hobby, practică un sport, îi place să scrie, să cânte, să fie voluntar, etc. el trebuie susținut. Toate acestea îl vor ajuta să-și dezvolte o personalitate complexă și ce e mai important, să aibă o mentalitate de învingător și nu de victimă.

Fără comparații și fără așteptări exagerate

10 pași pentru îmbunătățirea comunicării cu copilul tău

8. Fără comparații!

Părinții cred, de cele mai multe ori că, dând drept exemple frați, rude sau alți copii, vor stimula ambiția propriului copil. În realitate, lucrurile stau exact invers.

Când este comparat, copilul se simte inferior, stima de sine scade iar dorința lui de a fi ca exemplele auzite, nu se va activa.

9. Așteptările exagerate ale părinților pot avea efecte negative asupra comunicării în familie, dar și asupra sănătății copilului. Copilul nu poate ajunge la performanțele cerute de părinți pentru că, uneori, nu poate. Sau nu vrea! Sau nu-l interesează ceea ce îi interesează pe părinți!

Părinții pur și simplu nu cunosc posibilitățile propriului copil sau nu acceptă realitatea.

Pentru a-și mulțumi părinții și a fi iubit în continuare de aceștia, copilul va munci foarte mult. Timpul nu-i va permite să facă și alte activități specifice vârstei. Se va izola, va avea un permanent sentiment de inferioritate, va deveni anxios, nesigur și temător.

Uneori adolescentul nici nu vrea să ajungă la standardele impuse de părinți pentru că are alte pasiuni și vrea să facă altceva în viață.

Tocmai prin îmbunătățirea comunicării cu copilul tău poți afla ce își dorește el, ce vrea să devină în viață, ce pasiuni sau ce hobby-uri are.

10 pași pentru îmbunătățirea comunicării cu copilul tău

Responsabilizarea adolescenților

10. Când văd notele „modeste” din catalog, părinții îmi spun: „nu-l pun să facă nimic!”. Sau „nu mă ajută la nicio treabă acasă!” „Nu înțeleg de ce are notele astea așa de mici!”

Copiii trebuie responsabilizați de mici: să ajute la treburile casnice, să-și facă ordine în cameră, să-și așeze hainele la locul lor, să aibă spațiul de lucru îngrijit, etc. Sunt deprinderi necesare și utile pentru toată viața.

Negociați cu copilul aceste lucruri. De exemplu, ziua și ora când își va face ordine în cameră, sau până la ce ora își poate așeza hainele astfel încât, atunci când veniți de la job, să nu fie toate aruncate prin camera lui. Stabiliți ziua/zilele când vreți să vă ajute la treburile casnice astfel încât să-și planifice și el timpul: pentu studiu sau o ieșire cu prieteni, în general, timpul lui liber.

Puteți stabili, prin rotație, cine spală vasele, duce gunoiul sau face cumpărături. Spuneți-i când vreți să fie acasă pentru a vă ajuta la diferite treburi. Este foarte important să ascultați și să țineți cont de părerea copilului! Îi veți arăta că îl tratați ca pe un adult, că țineți cont de ceea ce vă spune el și că aveți încredere în el. Notați tot ceea ce hotărâți împreună și păstrați hârtia într-un loc vizibil.

La fel de important este să stabiliți, de la bun început „pedepsele” dar și recompensele. Dacă adolescentul își încalcă promisiunile, ascultați mai întâi motivele. Dacă sunt doar „scuze”, fiți ferm și aplicați pedeapsa convenită împreună. La fel, țineți-vă de promisiune și în ceea ce privește recompensele.

Dacă adolescentul vede că vă țineți de cuvânt, își va respecta îndatoririle, pentru că astfel știe că își va primi și recompensa.

Îmbunătățirea comunicării cu copilul tău nu e un lucru atât de greu, cum cred mulți părinți. Gândește-te la cei 10 pași pentru îmbunătățirea comunicării pe care ți i-am prezentat. Urmează-i, poate nu pe toți, dar ceva trebuie să faci!

E copilul tău și are nevoie de tine, chiar dacă nu mai știe cum să-ți spună asta!

Dacă vrei să afli mai multe, îți recomand să citești următoarele cărți de parenting:

  1. Kent Hoffman, Glen Cooper, Bert Powell – „Cum să crești un copil sigur de sine”;
  2. Philippa Perry – „Cartea pe care v-ați fi dorit să o citească părinții voștri”, un bestseller internațional.

Îți este util ceea ce am scris în acest articol?  Poți lăsa un comentariu la sfârșit în care să îmi spui părerea ta.

Să ai o zi plină de soare și căldură!

              Cezarina Nicodei

← Înapoi

Mulțumesc pentru răspuns. ✨

Comunicarea dificilă între adolescenți și părinți. 10 cauze

cezarinanicodei
5/5 - (27 votes)

În acest articol îți voi prezenta nemulțumirile părinților legate de comportamentul copiilor lor, ajunși la adolescență, dar și câteva din nemulțumirile copiilor. Sunt câteva din situațiile pe care le-am întâlnit în activitatea mea de profesor și am observat că sunt 10 cauze care fac dificilă comunicarea între adolescenți și părinți.

La sfârșitul articolului vei descoperi cele 10 cauze care fac dificilă comunicarea între adolescenți și părinți, precum și modul în care ele vor influența viața viitorului adult.

În articolul următor îți voi prezenta 10 pași pentru a îmbunătăți această comunicare și pentru a păstra o relație apropiată cu copilul tău.

Dacă ai observat că adolescentul tău s-a schimbat, nu te mai ascultă, nu mai vrea să vorbească cu tine, petrece mult timp în camera lui, nu-ți spune unde pleacă sau stă până la ore târzii cu prietenii, înseamnă că trece prin această dificilă perioadă a adolescenței.

Pe scurt, ce este adolescența

Conform dexonline: „Perioadă a vieții omului cuprinsă între vârsta pubertății și cea adultă, în care are loc maturizarea treptată a funcțiunilor fizice și psihice ale organismului.”

Wikipedia: „Adolescența (Latin adolescentia, de la adolescere) este perioada de tranziție biologică, psihologică și socială de la pubertate la maturitate.” 

Organizația Mondială a Sănătății definește adolescența ca fiind perioada dintre 16 și 19 ani, dar în numeroase țări occidentale se consideră că adolescența începe între 11 și 13 ani la fete, 14-16 ani la băieți, și se termină în jurul vârstei de 18-20 de ani la ambele sexe.

Comunicarea dificilă între adolescenți și părinți.

Când copilul devine adolescent

Pentru părinți, când copilul merge la școală, programul lui se restrânge la: școală, după școală, weekend și vacanțe. Zilele devin oarecum la fel pentru mult, mult timp.

Cei mai mulți părinți își exercită autoritatea legată de controlul temelor, al notelor, al colegilor și prietenilor, uneori participă la ședințele cu părinții, dau sfaturi legate de comportament și de alegerea unei meserii.

Treptat, pe măsură ce copilul se obișnuiește să facă singur tot mai multe activități, părinții capătă tot mai multă încredere în el, dar nu renunță la a-i da sfaturi!

Copilul se duce la școală.

Până acum, singurul „trib” din care a făcut parte a fost familia. Acum copiii se găsesc incluși și într-un alt „trib”: al școlii.

Doamna învățătoare capătă tot mai multă autoritate în fața micului școlar. „Doamna a spus” devine literă de lege!

Regulile școlii se adaugă la cele din familie. Când ele se contrazic, copilul va simți dezorientare și anxietate. Învățătorii și profesorii devin noile modele. Ca și familia, ele sunt investite cu mare autoritate și copilul va alege, uneori, să le urmeze.

Pe neobservate, copilul devine adolescent. E deja elev la liceu. Primii care refuză să înțeleagă schimbarea sunt părinții.

Cum se manifestă adolescența

Am să vă povestesc despre reacția unor părinți care vin la școală, pentru că au fost chemați. Când copiii sunt la liceu, părinții vin mai rar din proprie inițiativă.

  • „Are absențe?! Unde umblă că eu îl trimit la școală!”
  • „Are note mici? Până în clasa a VIII-a a luat premiu!”
  • „E corigent? Am avut încredere în el/ea și uite cum m-a răsplătit!”
  • „Îl aud când vorbește cu colegii, vai ce urât vorbește! Pe mine, dacă mă auzea mama vorbind așa, îmi trăgea o bătaie zdravănă!”
  • „Toată ziua e cu nasul în telefon! Nici mâncare nu-i trebuie!”
  • „Mai am un copil și învață foarte bine!”
  • „M-am sacrificat pentru el și uite cum îmi mulțumește!”
  • „Când intru în camera lui/ei e mereu cu cartea în mână sau scrie!”
  • „Dacă îl întreb ce teme are spune că nu are sau că și le-a făcut!”
  • „Nu mă mai ascultă!”
  • „Mama: mie îmi vorbește urât. Cu taică-su nu face așa!”
  • „L-am acoperit mereu față de taică-su, de data asta am să-i spun tot soțului!”
  • „Când eram eu elev, nu ridicam ochii spre profesor!”
  • „Fata mea s-a dus la un băiat și nu mai vrea să vină acasă. Am să-i trimit haine și bani, cine știe cât de greu îi este!”
  • „Spuneți-mi ce să fac, pentru eu nu mai știu”!
  • „Sunt plecată la muncă în străinătate și nu are cine să-l supravegheze!”

Din cele câteva situații enumerate aici, desprindem ușor două concluzii:

  1. Adolescentul se îndepărtează de părinți
  2. Este tot mai dificilă comunicarea între adolescenți și părinți.

Ce spun adolescenții

  • „Îmi spune mereu ce să fac! Din cauza asta nici nu fac!”
  • „Nu mă lasă să mă întâlnesc cu prietenul/prietena mea!”
  • „Nu mă lasă la club/discotecă!”
  • „Sunt plecați din țară. Mi-e dor de ei. Poate ne vedem în vacanță!”
  • „Nu mă lasă să mă îmbrac cu ce vreau! Ei nu înțeleg cum este moda acum!”
  • „Mereu mă compară cu fratele/sora mea!”
  • „Nu mă ascultă când vreau să spun ceva!”
  • „Mă bate sau mă pedepsește dacă…(iau o notă mică!)”
  • „Vor să fac aceeași facultate ca și….(cineva din familie)!”
  • „Nu mă lasă seara cu prietenii!”

Concluzia: părinții sunt cei care fac regulile! Autoritatea lor nu poate fi discutată. Comunicarea dificilă între adolescenți și părinți este generată, de fapt, de părinți.

10 cauze

10 cauze care fac dificilă comunicarea între adolescenți și părinți. Urmările lor

  1. Critica este principală cauză a nemulțumirii adolescenților și principalul motiv de ceartă în familie. Criticat constant, copilul vă ajunge să creadă că face multe lucruri greșit și de aici stima de sine și încrederea în sine vor fi în continuă scădere.
  2. Părinții sunt la serviciu. Uneori familia se întrunește doar seara. Astfel, treptat, copilul învață să aibă singur grijă de el, încearcă, experimentează și reușește să se descurce singur. Sfaturile părinților devin supărărtoare pentru adolescent. El are încredere în el, a crescut, și-a dezvoltat personalitatea, e un viitor adult, deci vrea să fie pe cont propriu.

Pentru ați îmbunătăți comunicarea cu copilul tău, găsești 10 sfaturi posibile în articolul meu „10 pași pentru îmbunătățirea comunicării cu copilul tău”, pe care îl poți accesa aici.

3. În general sfaturile îl deranjează pe adolescent! Pentru simplu motiv că îl pun într-o situație de inferioritate. Prima consecință este scăderea stimei de sine și neîncrederea în propriul potențial.

4. Părinții nu mai au timp să comunice cu copilul! Și atunci, acesta se va îndrepta spre prieteni, colegi sau un alt adult dispus să îl asculte. Sau se va închide în el, se va izola și va avea mai târziu probleme de integrare și socializare.

Părinții manifestă lipsă de empatie față de adolescent

5. Părinții se descarcă pe copil când au probleme. „Mă deranjezi, vreau să fac….ceva”, „pleacă de aici cu întrebările tale”, „nu mă interesează nimic la ora asta”, etc. Adolescentul se va retrage și va înceta să comunice cu părinții.

6. Uneori se pune o presiune prea mare pe elev. Părinții vor note foarte mari dar nu înțeleg posibilitățile reale și nevoile copilului lor. Acesta va fi frustrat, obosit, neîmplinit și îi va considera pe părinți drept cauza anxietății lui.

7. Părinții impun un liceu sau o facultate anume și copilul se străduiește să trăiască visul părinților. Dacă nu reușește, vă fi dezorientat și cu stima de sine la pământ! Dacă reușește, se va întreba ce caută acolo! Dacă își găsește resursele, se va îndrepta spre o altă meserie, care îi place. Dacă nu, va face mult timp, poate toată viața, un serviciu care nu-i aduce nicio mulțumire.

8. Părinții își compară propriul copil cu alți copii. Mesajul pe care copilul îl primește este: nu ești bun de nimic! Acest mesaj îl va pune pe copil într-o situație defensivă, îi va scădea puternic stima de sine, și va refuza comunicarea.

9. Interdicțiile. Nu interdicțiile sunt o cauză de conflict între adolescenți și părinți, ci modul în care ele sunt impuse copiilor. Ele îl fac pe copil să se simtă inferior și în conluzie, va protesta zgomotos!

10.  Părintele care se victimizează îl va face pe adolescent să se simtă vinovat de ceea ce primește de la familie. Când va ajunge adult, va avea aceeași atitudine de victimă, cu stimă de sine scăzută și neîncredere în ceea ce poate face singur.

Acțiunile părinților contribuie la lipsa de comunicare cu adolescentul

Pe termen lung, ele au și alte consecințe pentru adolescent: lipsă de încredere, stimă de sine scăzută, introvertire, ezitant, poziție de victimă, îi va fi greu să ia hotărâri, va face cu greu schimbări, etc.

Dacă te confrunți cu oricare din situațiile prezentate mai sus, poți citi articolul meu „10 pași pentru îmbunătățirea comunicării cu copilul tău”.

Dacă niciuna dintre soluții nu ți se potrivește, trimite-mi un scurt mesaj, completând formularul de mai jos.

Împreună putem găsi soluția cea mai potrivită pentru tine!

Dacă vrei să afli mai multe, îți recomand să citești următoarele cărți de parenting:

  1. Kent Hoffman, Glen Cooper, Bert Powell – „Cum să crești un copil sigur de sine”;
  2. Philippa Perry – „Cartea pe care v-ați fi dorit să o citească părinții voștri”, un bestseller internațional.

Dacă vrei să afli mai multe despre mine, intră pe pagina Acasă.

Și nu uita: niciodată nu e prea târziu să-ți îmbunătățești relația cu copilul tău! Începe azi!

Îți este util ce am scris în acest articol? Poți lăsa un comentariu la sfârșit în care să îmi spui părerea ta.

Să ai o zi așa cum îți dorești!

              Cezarina Nicodei

← Înapoi

Mulțumesc pentru răspuns. ✨